Detox @Praga

Cu cateva zile in urma…

Va scriam odata, nu demult, despre Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante. Nu ma asteptam pe atunci sa am nevoie de el prea repede. Ori poate ma asteptam, dar nu voiam sa o recunosc. Mai apoi, m-am lamurit ca trebuie sa urmez reteta. Dar mi-a fost rusine sa recunosc. Mi-era rusine ca sufar. Credeam ca sunt mai grozava daca nu recunosc. Mie sau celor din jur.

Continue Reading

De fapt, nu-mi pasa

Uneori imi planuiesc toata viata in functie de un nimic in care m-am agatat ca datornicul in clanta usii. Ma las prinsa intr-o bula de nervi din pricina unei tampenii si-mi concentrez toata atentia si toata energia pentru a rezolva problema respectiva. Nimic altceva nu mai conteaza. Nu mai pot sa mai muncesc, nu mai pot sa mai gandesc, mananc ca in spitalul de urgenta (vorba vine, de fapt se mananca destul de prost acolo), zac precum o leguma si-mi planuiesc restul vietii pas cu pas numai pentru ca la final de drum imaginat sa pot zice “Ha!”.

Continue Reading

Soare bacovian

Cand am dat bac-ul la romana, m-am rugat la Dumnezeu sa nu-mi pice Bacovia.
Evident, mi-a picat Bacovia. La oral si la scris.
Ca sa fie tacamul complet subiectul de examen era o poezie atipica pentru poetul cu plumbul si cavoul. Ori cel putin asa mi-a parut mie atunci. Bacovia scria atunci despre soare stralucitor si campii verzi. Mi-am scrantit creierul ca sa-i comentez nitel versurile…

Astazi insa, in vreme ce ma indreptam catre o benzinarie spre a-mi reimprospata stocul de inghetata si alune si ciocolata si cola, am inteles ce a simtit Bacovia cand a scris poezia de la bac-ul meu.

Astazi stralucea un soare enervant. Eu, care imi petrecusem toata ziua zacand in pat, cu draperiile trase si creierul gol, m-am simtit lovita in moalele capului de o natura vesela. Soarele a rasarit astazi numai ca sa-mi faca mie in ciuda.

Era caldut, placut. Ca niciodata vanzatoarea nesuferita de la OMV mi-a zambit. Oare chiar asa rau am ajuns?

Oamenii zambeau pe strada de parca s-ar fi facut brusc primavara. Erau iesiti la plimbare pe langa cimitirul din colt de la Doi Cocosi. I-am urat pe toti.

M-am intors in casa, in pestera mea intunecata. M-am bagat in pat cu ciocolata in brate.
Abia astept sa ploua si sa bata viscolul.

Cu pluta

Sunt doua in lucruri in aceasta lume care imi plac la nebunie, la o distanta atat de mare de restul incat orice altceva nici nu mai conteaza: primul este sa ma indragostesc, al doilea sa calatoresc. Pe a treia treapta in podium se gasea odata mancarea buna buna, dar dupa ce am luat 20 kilograme de fericire in plus, m-am distantat de aceasta pasiune. Ca sa slabesc, am calatorit compensator. Suplinirea prin dragoste ar fi fost riscanta pentru ca pe mine iubirea ma ingrasa. Fie ca sunt fericita, fie ca sufar, eu mananc. Mult! Nu ma pot abtine. Imi pare ca dragostea si mancarea buna merg mana in mana. Asa ca atunci cand vreau sa slabesc, trebuie sa inlatur orice element nociv din jur :). Continue Reading

Cel mai recent fost

Sunt prietena buna cu majoritatea fostilor mei iubiti. Poate si pentru ca majoritatea “relatiilor” mele s-au redus la putina alergatura de tip soarece-pisica urmata de revelatia “ne-ar sta mai bine ca amici”. Si apoi, marile iubiri au sfarsit fiecare intr-un fel special: unul face parte din categoria exceptiilor carora nu le voi ierta niciodata nimic, iar pe celalalt l-am iubit atat de mult incat mi-a ramas cumva ghemuit in inima, probabil intr-o urechiusa atriala, unde-si vede de treaba lui starnind-mi ocazional o melancolie adorabila. Acesta din urma este de altfel singurul barbat pe care nu pot nega ca l-am iubit nici in cele mai sceptice momente ale vietii. Continue Reading

Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante

din cartea “Mananca, roaga-te, iubeste” de Elizabeth Gilbert, ed Humanitas

” Vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul”.

Reteta provine de la o femeie vraci indoneziana. Habar n-am sa meditez (dar invat eu cumva), lectii inimii nu stiu sa-i dau (n-o fi toanta, intelege si singura), dar mi-am turnat apa in pahar, mi-am planificat o mica excursie, am sa dorm maine pana la pranz si am sa trec pe la farmacie in drum spre casa. N-am inima franta, dar e mai bine sa previi decat sa tratezi ;))

Drobul de sare

Mai jos este pasajul meu preferat din cartea “La raul Piedra am sezut si am plans” de Paulo Coelho. De altfel, probabil ca este fragmentul meu preferat din intreaga lume fiindca mi l-am tot amintit de-a lungul anilor iar si iar si iar. De invatat, nu m-am invatat minte, dar poate daca il citesc de 10000 de ori voi invata sa imi iau gandul, macar din cand in cand, de la drobul de sare.


Continue Reading

Cica dureaza 3 ani…

Am vazut si eu (in sfarsit!!!) “Dragostea dureaza 3 ani”. Si m-a tulburat, si m-a enervat si (se putea altfel?) m-a pus pe ganduri. Pentru ca in ciuda romantismului meu incurabil, sunt complet de acord cu autorul. Mai putin cu cei 3 ani. Fiindca eu inca n-am reusit sa iubesc trei ani de-a randul. Nu acelasi barbat. Si mai putin cu sfarsitul optimist. Fiindca in varianta mea ramane finalul sec. Dar eu am fost intotdeauna de parere ca o poveste buna trebuie sa fie una trista. Continue Reading

Pachetul de Pacalici….

Cand aveam vreo cinci anisori… am primit cadou de la Mos Craciun un pachet de carti de joc Pacalici. Nu-mi aduc aminte nimic altceva din acel Craciun sau din acel an. Dar inca simt, dupa atatia ani (21 trecute fix) senzatia pe care o poti avea numai atunci cand primesti un cadou perfect. PERFECT.  Si am astazi acelasi sentiment minunat.

Toate urarile pe care le-am primit concureaza cu pachetul de Pacalici. Multumesccccc!