Sunt prietena buna cu majoritatea fostilor mei iubiti. Poate si pentru ca majoritatea “relatiilor” mele s-au redus la putina alergatura de tip soarece-pisica urmata de revelatia “ne-ar sta mai bine ca amici”. Si apoi, marile iubiri au sfarsit fiecare intr-un fel special: unul face parte din categoria exceptiilor carora nu le voi ierta niciodata nimic, iar pe celalalt l-am iubit atat de mult incat mi-a ramas cumva ghemuit in inima, probabil intr-o urechiusa atriala, unde-si vede de treaba lui starnind-mi ocazional o melancolie adorabila. Acesta din urma este de altfel singurul barbat pe care nu pot nega ca l-am iubit nici in cele mai sceptice momente ale vietii.
Ar mai fi fost un al treilea pe care pana nu demult il detestam. M-am sucit si m-am invartit intrebandu-ma de ce. Era ca un zombie pentru inima mea, invartindu-se de nebun intre cele doua lumi formate din iubiti-amici si mari iubiri. Nu-si gasea locul nicaieri. Isi facuse singur o categorie intitulata “de te-as intalni te-as impusca si te-as otravi”. Si apoi, brusc, am inteles: nu el infintase categoria. Cel mai recent fost iubit are o categorie aparte. Categoria ramane constanta in vreme ce fostul se schimba.
Nu-i poti detesta pe toti. Nu deodata. In timp, intelegi motivele fiecaruia. Si, chit ca il gasesti vinovat, chit ca nu, ajungi sa nu-ti mai pese. Si-l transferi la biroul “Amici” (fiindca oricum acolo e invalmaseala – vei face curatenie cand ai timp) pentru ca in biroul “Cel mai recent fost” nu-i decat un scaun. Care i se ofera onorabil numai aceluia pe care vrei mai tare si mai tare sa-l otravesti si sa-l impusti.
Intr-o inima (calda, iubitoare) de femeie (blanda, dulce) nu-i loc de prea multa ura. Nu-i poti detesta pe toti odata. Sticluta de otrava e mica-mica iar in revolver ai un singur glont. Asa ca le folosesti cu grija si economie numai pe acela care le merita cu adevarat.
