De ce n-am mai scris

M-am saturat sa clipesc suav din gene si sa ma prefac ca nu aud cand sunt intrebata de ce nu mai scriu. Blogul mi-a ramas in paragina. Prin sectiunea de editoriale bate vantul. In capul meu stau cateva drafturi carora inca nu le-am dat ascultare. N-am mai scris aproape deloc si nu-mi place sa o recunosc. Dar exista o explicatie.


N-am mai scris pentru ca am facut-o lata. Pentru ca am ranit prin cuvintele mele si am scris ceea ce nu trebuia scris si am publicat ceea ce nu trebuia publicat. Iar apoi, cand mi-am dat seama, a fost prea tarziu pentru a mai sterge, desi am mai sters.

Asa ca pur si simplu m-am oprit din scris. Iar explicatia este banala: cand scriu, imi imaginez ca nu va citi nimeni. Este singurul mod in care imi pot deschide sufletul si pot spune ceea ce simt. Daca m-as gandi, fie si numai pentru o clipa, ca cineva citeste ceea ce scriu si se topeste de ras, n-as mai tasta o litera. Daca mi-as imagina, fie si numai pentru un moment, ca mama tine pasul cu viata mea citindu-mi blogul, as cenzura fiecare cuvant. Daca as realiza ca barbatii pe care i-am iubit pot citi cat i-am iubit, n-as avea blog deloc.

Am realizat in urma cu ceva timp ca totusi cineva ma citeste. Si ca anumite lucruri pe care le scriu au consecinte in viata reala. Asa ca n-am mai scris deloc.

Imi pare rau. Pentru ca am scris. Si apoi pentru ca n-am mai scris. Dar poate ca asa trebuia. Poate ca destinul functioneaza prin tot soiul de mecanisme din ce in ce mai upgradate. Poate ca si wordpress-ul este unul dintre ele, la fel ca intuitia feminina si premonitiile. Si poate ca toate acestea au trecut si este timpul sa “add new post”.

 

2 Comments

  1. Daca ai acest dar si daca in felul acesta iti deschizi sufletul, trebuie sa scrii! Indiferent daca ce scrii este citit din umbra sau nu are nici un vizitator. …Si pentru ca nu oricine poate asterne frumos cuvinte, despre ceea ce simte sau gandeste. …Indiferent daca scrisul tau raneste sau bucura, aceasta fiind problema celorlati. Problema ta este sa expui, ca la o expozitie de arta…cui ii place sa stea, cui nu sa nu intre:)
    Si precum ai spus si tu, “toate acestea trec” si este pacat sa nu ramana scris ceea ce ai simtit.
    Succes la scris si la simtit:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.