Nu am mai scris deloc. Nici aici, nici pe Kudika, nici prin documentele pe care obisnuiesc sa le deschid (si niciodata sa le termin). Nu mai am nimic de spus, nimic de plans, nimic de planuit sau de promis. Sunt fericita. Iar starea aceasta imi innoada cuvintele in tastatura.
Am fost sigura intotdeauna ca oamenii fericiti nu au ce scrie. Probabil ca am fost la fel de sigura ca nu voi fi niciodata fericita, de vreme ce am transformat aceasta pasiune in ocupatia mea zilnica. Dar iata ca acum sunt. Asa ca am cam pus in gand punct blogului meu. Pana astazi cand, butonand internetul, am realizat ca exista o multime de bloguri in lume scrise de oameni fericiti. Ca le citesc zilnic. Tocmai eu, cea care era convinsa ca nimeni nu vrea sa citeasca despre fericirea altuia.
Am sa incerc sa va povestesc lucruri vesele. Nu stiu daca sunt in stare. Nu am facut-o niciodata pana acum :). Dar altceva nu mai am de povestit. Si nu voi mai avea niciodata. Asa ca va trebui sa ma obisnuiesc :).
Ma bucur sa vad ca nu sunt singura care gandea asa..ca atunci cand esti fericit nu prea mai ai ce scrie. Acum aproape un an si eu am avut un impas de genul acesta, am realizat ca atunci cand eram nefericita scriam zilnic, postari lungi si pline de sentimentalisme si de lucruri profunde. dar la un moment dat, cand am devenit mai fericita decat mi-as fi putut dori, am incetat…pentru ca pur si simplu nu`mi mai gaseam cuvintele, nu reauseam sa transpun in scris amploarea sentimentelor mele. Apoi, incet incet…mi-am dat seama ca si daca nu ar citi nimeni ce as scrie, postarile mele fericite, ar fi suficient sa le recitesc eu ca sa imi confirm zi de zi ca intr-adevar…se poate;)) have a happy day!