Cronica unui bal fermecat. Carnatul inclus!

Se intampla anul trecut, prin februarie. Incepusem un razboi pornind de la nu mai tin minte ce prostie, iar eu faceam ce stiu sa fac cand discutia nu merge in directia in care vreau eu – impachetam. Mai mult amuzat decat enervat, constient ca are un as in maneca si nu poate da gres (da, certurile noastre sunt fix atat de distractive pe cat suna), Silviu mi-a spus ridicand din sprancene ca ticalosul lui Penelope Pitstop: Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Cum inveti sa traiesti cu fricile tale

Incerc de-o viata sa-mi vindec anxietatile. Mi-e frica de ploaie, mi-e frica de avion, mi-e frica de boala. Si astea sunt doar cateva dintre cele mai marunte temeri pe care le am. De altele mi-e atat de teama incat le tin intr-un colt intunecos de minte si refuz sa le aduc la lumina pentru a redacta aceste randuri de parca l-as numi pe cel-ce-nu-trebuie-numit. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Nebunilor, cu dragoste

De prin anul 3 de facultate stiam deja ca voi avea cu totul alta meserie decat cea pentru care ma pregateam in cea mai mare parte a timpului. Am continuat totusi inca 3 ani din trei motive: primul, mi-a placut la nebunie. Al doilea, eram sigura ca viata fara diplome e desarta. Si, in cele din urma, pentru ca medicina mi-a oferit un fel diferit de a gandi, ceea ce, intr-un domeniu creativ este o sansa pe care nu vrei sa o ratezi. Oricum, viata a fost misto la medicina, mai ales pentru ca nu purtam pe umeri raspunderea unui viitor de doctor. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Suflete pereche – o clasificare omeneasca pentru iubirile nepamantene

Despre suflete pereche am aflat, cred, prin clasa a 9-a. Prin unul din manualele alternative de atunci se strecurase, parca anume pentru a-mi tulbura mie adolescenta, legenda lui Platon. Conform acesteia, sufletele perfecte au fost separate in jumatati de catre zeii ticalosi. Nu am avut nevoie de mai multe pretexte pentru a-mi fixa drept unic tel in viata intalnirea jumatatii mele.  Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Toma Necredinciosu’ si oamenii care imbratiseaza copacei

Sa tot fie vreo 7, 8 ani de cand am decis sa urmez, de dragul diplomei, pentru ca altfel eu le stiam oricum pe toate, un curs de nutritie acreditat de cat mai multe institutii. Pe vremea aceea presupun ca nu exista colegiul de nutritie din cadrul UMF, ori daca exista, Google nu auzise de el. Oricum, tot ce am gasit eu la acel moment, si asta cu chiu si cu vai, a fost un curs care se tinea in Constanta. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Liberul arbitru vs destin


Cand vorbeste despre suflet, Howard G. Charing, autorul simpaticei cartii ‘Samanul accidental’, spune ca este o structura biogeometrica care contine amintirile, emotiile si experientele adunate inca de la inceputul vietii in corpul fizic, o tapiserie tridimensionala croita din multe povesti care se intrepatrund in variate planuri. Mi s-a parut de la distanta cea mai ilustrativa comparatie. Dar, ca sa complic mai tare descrierea, eu cred ca tapiseria nu se limiteaza la o singura viata. Si mai cred in justitie si un echilibru final perfect. Rezultatul e o treaba complicata rau de tot. Cineva acolo sus, sau dincolo, depinde de pe unde privesti, are un abac super-smecher. Tine scorul la sange. Si decide destine fara sa ii dea cu virgula la karma. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Cand corpul iti vorbeste: Tehnologia Asyra

De terapiile alternative nu sunt deloc straina. Am testat reiki, homeopatia si terapiile Bach iar asta doar in ultimul an. Rezultatele pe care le-am observat au fost intotdeauna spectaculoase,   fie ca a fost vorba de beneficiile de care m-am bucurat eu sau de miracolele la care am avut sansa sa fiu martora. Se intelege asadar: I’m a believer. Ba mai mult –  sunt o sustinatoare inflacarata a terapiilor alternative, fie si numai pentru alinarea sufleteasca pe care o pot oferi celor care au nevoie de o viziune mai blanda asupra vietii sau a bolii, dar mai ales pentru cei care au nevoie de o explicatie, un sens, o logica in legile si lectiile, uneori mai aspre, ale vietii. Daca medicina moderna are un defect major este pesimismul si ‘talentul’ neintrecut de a da vesti proaste. La acest capitol medicina orientala sta mult mai bine – gaseste partea plina a paharului chiar si in ultimul moment. Sper asadar sa apuc ziua in care cele doua tipuri de acte medicale vor invata sa traiasca in complementaritate si sa ne ofere sansa de a profita de beneficiile lor insumate. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Mercur retrograd

Mi-am luat liber doua zile. Ca sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa apuc sa fac lucrurile pe care le tot aman de o vesnicie (de exemplu, sa-mi schimb permisul expirat de doi ani). Ieri, prima zi din cele doua, a fost cum a fost. Am ras cu lacrimi stand la coada la politie datorita postarii lui Dan Chisu despre pataniile sale puse pe seama astrelor. Va reproduc aici postarea in cauza, merita citita pana la ultima litera:

Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Povesti din alta viata: Surpriza din Copenhaga

luni, 30 ian 2012, ora 14:00

Plec din Bucuresti spre Copenhaga, cu escala de Zurich. Mi-e frica de escala. O data pentru ca se spune ca oricine trebuie sa piarda un avion o data in viata. Iar eu cred ca la escale am cea mai mare sansa. A doua oara, zborurile cu escala imi par un cosmar pentru ca decolarea si aterizarea sunt momentele mele de panica groaznica. Iar daca fac o escala traiesc de patru ori frica maxima si nu de doua ori asa cum m-am obsinuit. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

O saptamana pe insula Koh Samui (si cum am picat cu avionul pe drum)

Din avion se vad orezariile si niste sosele inguste cu putine masini, cartiere cu acoperisiri colorate identic si aeroportul. In Bangkok avem parte de o aterizare placuta, la fel ca si cea din Istanbul, unde am avut escala in urma cu vreo 12 ore. Din pricina intarzierii, pierdem avionul care face legatura cu Koh Samui. Nu-i bai… Oricine trebuie sa piarda un avion macar o data in viata. E mai bine ca am bifat si aceasta experienta acum, cand nu avem alta graba decat aceea de a face un dus racoritor si de a ne tolani intr-un pat confortabil. Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Si-am incalecat pe-o potcoava…

Pentru ca imi petrec majoritatea timpului in casa si risc sa ma tacanesc de tot, am tot inceput sa aranjez si reorganizez te miri ce: pantofi, poze, carti, hartoage. Asa am dat din intamplare peste cateva fragmente din jurnalul de calatorie al roadtrip-ulului din vara anului trecut, primul meu concediu “adevarat” petrecut cu Silviu. Scrisesem acest episod fara cea mai mica intentie de a-l publica fiindca eram pe atunci implicata intr-o proaspata si subreda relatie, motiv pentru care n-as fi recunoscut nici arsa pe rug ca as fi fost in stare sa fac vraji, sa sarut broaste si cate si mai cate altele doar de dragul maritisului. Acum insa, nu mai vad nicio rusine in a publica textul :). Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Peripetiile de aur

Vineri dimineata, Joi noapte… cine mai tine minte?

Pufoshenia ma anunta ca nu petrece weekendul cu mine. Imi simt sangele pulsand in tample. Ma pregatesc sa explodez. Dar numar pana la 10. Apoi pana la 100. Apoi imi amintesc ce rau mi-a fost cand explodat ultima oara. Si-mi amintesc de Saturn. Si ca mi-am promis, in numele nervilor mei defecti si a obsesiilor nelimitate, sa imi dau timp pentru a lua o decizie dementa. Asa ca tac. Doamne, cat e de greu. Ma dor maselele de cat de tare le strang. Inspir. Si hotarasc sa fac ce stiu eu mai bine sa fac atunci cand mi se bat piticii in cap. Plecccccccccc!!!!!!

Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

La Vie en Rose

Vineri – I’ll always have Paris

3 pm

Luni dimineata plec la Paris. Mi-e dor de mor de Paris, dar abia astept sa treaca. N-am dor de duca, ba dimpotriva. N-am chef sa ard chiloti, sa fug de barbatii care m-au parasit, nu vreau sa las nimic in urma. Dar poate tocmai ca asta e special. Acum plec pentru ca asa vreau eu! Pentru ca mi-e dor de un oras care ma umple de amintiri frumoase (dar nu numai).

Continue Reading

SHARING IS CARING 😉

Karmic

Va spuneam in urma cu cateva zile ca am intrat intr-o noua belea. Mi-era ciuda pentru ca aveam de ales, credeam eu la momentul respectiv, intre a pasi stramb si a calca drept. Si alesesem, din pricina dorintei, din cauza instinctului care nu-mi permitea altfel, sa mai fac o prostie. Imi spuneam ca n-am invatat nimic, ca imi repet greselile la nesfarsit. Dar acum nu mai cred asa ceva.

Continue Reading

SHARING IS CARING 😉