Ce am mâncat în Londra?

În urmă cu câteva săptămâni am fost într-un (prea) scurt city break in Londra. Vizitasem orașul în urmă cu vreo 10 ani și mă îndrăgostisem de la primul pas de varianta reală a frânturilor de peisaje ilustrate în cărțile de engleză din gimnaziu. Londra nu m-a dezamăgit deloc: cottage-urile, parcurile, obiectivele turistice arătau întocmai așa cum mi le imaginasem. Dar asta nu a fost tot. Pe atunci, Londra a venit cu suprize dintre cele mai neașteptate: Soho și Camden mi-am rămas în suflet printre cele mai iubite destinații din întreaga lume. Fast-forward până în prezent (sau, mă rog, în urmă cu vreo două săptămâni), Londra a revenit cu la fel de multă dorință să mă impresioneze. Și a reușit iar cu o măieștie de cameleon. Continue Reading

Cum și unde să donezi hainele pe care nu le mai porți

Uneori, să faci o faptă bună e mai dificil decât te-ai aștepta. Ariel îți sare în ajutor! Vino în orice magazin Auchan din țară și lasă hainele de care nu mai ai nevoie în spațiile special amenajate, iar Ariel 3in1 PODS împreună cu Asociația „Ana și copiii” se vor asigura că toate hainele donate vor ajunge la familiile care au nevoie de ele. Continue Reading

Calatorii culinare: Unde se mananca bine in lume

Cu numai cateva zile in urma, mi-am amintit cateva dintre cele mai interesante mancaruri pe care le-am savurat, de-a lungul anilor, in timpul calatoriilor mele. A fost un prilej sa realizez ca, fara sa-mi fi propus, in fiecare loc pe care l-am vizitat mi-am rasfatat, atat cat am putut, si papilele gustative. La inceput, cu o cafea si un croissaint pe care le savuram in locul meu special din curtea Louvre-ului. Sau o clatita cu ciocolata in piata centrala din Praga. Ori un latte cu lapte de cocos in Museumsquartier. Fiecare city break pe care l-am facut vreodata poarta cu sine si amintirea unor mancaruri mai mult sau mai putin sofisticate, de la cartofi prajiti si pana la preparate elegante servite in restaurante cu stele Michelin. A fost greu sa aleg cateva experiente si mi-a fost imposibil sa le ierarhizez. Dar totusi, iata 5 dintre cele la care imi lasa gura apa. Continue Reading

Cronica unui bal fermecat. Carnatul inclus!

Se intampla anul trecut, prin februarie. Incepusem un razboi pornind de la nu mai tin minte ce prostie, iar eu faceam ce stiu sa fac cand discutia nu merge in directia in care vreau eu – impachetam. Mai mult amuzat decat enervat, constient ca are un as in maneca si nu poate da gres (da, certurile noastre sunt fix atat de distractive pe cat suna), Silviu mi-a spus ridicand din sprancene ca ticalosul lui Penelope Pitstop: Continue Reading

Cum inveti sa traiesti cu fricile tale

Incerc de-o viata sa-mi vindec anxietatile. Mi-e frica de ploaie, mi-e frica de avion, mi-e frica de boala. Si astea sunt doar cateva dintre cele mai marunte temeri pe care le am. De altele mi-e atat de teama incat le tin intr-un colt intunecos de minte si refuz sa le aduc la lumina pentru a redacta aceste randuri de parca l-as numi pe cel-ce-nu-trebuie-numit. Continue Reading

Nebunilor, cu dragoste

De prin anul 3 de facultate stiam deja ca voi avea cu totul alta meserie decat cea pentru care ma pregateam in cea mai mare parte a timpului. Am continuat totusi inca 3 ani din trei motive: primul, mi-a placut la nebunie. Al doilea, eram sigura ca viata fara diplome e desarta. Si, in cele din urma, pentru ca medicina mi-a oferit un fel diferit de a gandi, ceea ce, intr-un domeniu creativ este o sansa pe care nu vrei sa o ratezi. Oricum, viata a fost misto la medicina, mai ales pentru ca nu purtam pe umeri raspunderea unui viitor de doctor. Continue Reading

Suflete pereche – o clasificare omeneasca pentru iubirile nepamantene

Despre suflete pereche am aflat, cred, prin clasa a 9-a. Prin unul din manualele alternative de atunci se strecurase, parca anume pentru a-mi tulbura mie adolescenta, legenda lui Platon. Conform acesteia, sufletele perfecte au fost separate in jumatati de catre zeii ticalosi. Nu am avut nevoie de mai multe pretexte pentru a-mi fixa drept unic tel in viata intalnirea jumatatii mele.  Continue Reading

Toma Necredinciosu’ si oamenii care imbratiseaza copacei

Sa tot fie vreo 7, 8 ani de cand am decis sa urmez, de dragul diplomei, pentru ca altfel eu le stiam oricum pe toate, un curs de nutritie acreditat de cat mai multe institutii. Pe vremea aceea presupun ca nu exista colegiul de nutritie din cadrul UMF, ori daca exista, Google nu auzise de el. Oricum, tot ce am gasit eu la acel moment, si asta cu chiu si cu vai, a fost un curs care se tinea in Constanta. Continue Reading

Liberul arbitru vs destin


Cand vorbeste despre suflet, Howard G. Charing, autorul simpaticei cartii ‘Samanul accidental’, spune ca este o structura biogeometrica care contine amintirile, emotiile si experientele adunate inca de la inceputul vietii in corpul fizic, o tapiserie tridimensionala croita din multe povesti care se intrepatrund in variate planuri. Mi s-a parut de la distanta cea mai ilustrativa comparatie. Dar, ca sa complic mai tare descrierea, eu cred ca tapiseria nu se limiteaza la o singura viata. Si mai cred in justitie si un echilibru final perfect. Rezultatul e o treaba complicata rau de tot. Cineva acolo sus, sau dincolo, depinde de pe unde privesti, are un abac super-smecher. Tine scorul la sange. Si decide destine fara sa ii dea cu virgula la karma. Continue Reading

Cand corpul iti vorbeste: Tehnologia Asyra

De terapiile alternative nu sunt deloc straina. Am testat reiki, homeopatia si terapiile Bach iar asta doar in ultimul an. Rezultatele pe care le-am observat au fost intotdeauna spectaculoase,   fie ca a fost vorba de beneficiile de care m-am bucurat eu sau de miracolele la care am avut sansa sa fiu martora. Se intelege asadar: I’m a believer. Ba mai mult –  sunt o sustinatoare inflacarata a terapiilor alternative, fie si numai pentru alinarea sufleteasca pe care o pot oferi celor care au nevoie de o viziune mai blanda asupra vietii sau a bolii, dar mai ales pentru cei care au nevoie de o explicatie, un sens, o logica in legile si lectiile, uneori mai aspre, ale vietii. Daca medicina moderna are un defect major este pesimismul si ‘talentul’ neintrecut de a da vesti proaste. La acest capitol medicina orientala sta mult mai bine – gaseste partea plina a paharului chiar si in ultimul moment. Sper asadar sa apuc ziua in care cele doua tipuri de acte medicale vor invata sa traiasca in complementaritate si sa ne ofere sansa de a profita de beneficiile lor insumate. Continue Reading

In cat timp trec iubirile?

Pentru ca sunt recunoscuta drept un soi de mama Dolores, zilele trecute o prietena lovita de amor pentru intaia oara m-a sunat si m-a intrebat exact asa “In cand timp trec iubirile?”. Despre iubirile rele vorbim, desigur, nu despre cele bune, acestea din urma nu trec vreodata, nu cred, sau macar sper ca nu trec si ma hranesc cu iluzia ca se transforma in tot soiul de minunatii.

Continue Reading

#perleleDianei si alte intamplari amuzante

  • Eu renunt la baieti!
  • Mami, iti mai aduci aminte cand ai mancat ca purcelul? Data viitoare sa mananci si tu ca oamenii!
  • Mami, esti frumoasa. Esti mai frumoasa decat o maimuta!
  • Tati, am fost la kids club ca sa invat sa scriu un email pentru tine!
  • Este cea mai buna idee proasta.
  • Diana catre tati: “Dragostul meu, esti papusa mea minunata”.
  • Nu pot sa dorm fara suzeta ca mi se blocheaza ochisorii deschisi.
  • Diana catre tati: “Camasa asta e frumoasa ca tine. Esti ca o bombonica
  • Duminica seara: “Mami, cand ma trezesc vreau sa fie Sambata“. Eu: “Mami, numai Doamne Doamne poate sa faca asa ceva“. Diana privind spre cer: “Doamneee, vreau sa vorbim ceva!
  • Eu sunt foarte complicata pentru ca sunt fetita mare.
  • Mami, tati te pupa ca sa te indragostesti de el!
  • Nu esti in pijama, esti in pericol.
  • Diana: Mami, vreau sa fiu bogata!
    Eu: De ce? E ceva ce iti doresti si nu ai?
    Diana: Da!
    Eu: Ce?
    Diana: Petrol.
  • Mami, nu mai fi suparata ca nu ajungi la sala. Nu sala e importanta. Viata si prietenia sunt, nu sala!
  • O trezesc pe Diana pe la 4-5 am pentru ca avea febra si trebuia sa-i dau un antitermic. Deschide ochii buimaca, se uita la mine si imi aranjeaza bretonul: “Vai, mami, nu-ti sta deloc bine parul!”.
  • Prin casa Diana sta imbracata si iarna cu rochii de plaja. Eu, friguroasa, acoperita cu un halat de plus, o intreb: “Din ce esti facuta?”. “Din vara” imi raspunde.
  • Fast-forward, cateva saptamani mai tarziu, Diana racita cu frisoane. “Mami, cand sunt bolnava sunt facuta din iarna”.

Si desigur, deja celebra…

– mami, spune-mi o poveste!
– cu ce?
– cu o inimioara!
– a fost odata un baietel care i-a facut cadou inimioara lui unei fetite…
-…si fetita a luat-o si a tocat-o ca pe un castravete!

 

va urma

Mercur retrograd

Mi-am luat liber doua zile. Ca sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa apuc sa fac lucrurile pe care le tot aman de o vesnicie (de exemplu, sa-mi schimb permisul expirat de doi ani). Ieri, prima zi din cele doua, a fost cum a fost. Am ras cu lacrimi stand la coada la politie datorita postarii lui Dan Chisu despre pataniile sale puse pe seama astrelor. Va reproduc aici postarea in cauza, merita citita pana la ultima litera:

Continue Reading

Povesti din alta viata: Surpriza din Copenhaga

luni, 30 ian 2012, ora 14:00

Plec din Bucuresti spre Copenhaga, cu escala de Zurich. Mi-e frica de escala. O data pentru ca se spune ca oricine trebuie sa piarda un avion o data in viata. Iar eu cred ca la escale am cea mai mare sansa. A doua oara, zborurile cu escala imi par un cosmar pentru ca decolarea si aterizarea sunt momentele mele de panica groaznica. Iar daca fac o escala traiesc de patru ori frica maxima si nu de doua ori asa cum m-am obsinuit. Continue Reading