Gáspár György: A face pace cu mâncarea, înseamnă a face pace cu noi, dar și cu trecutul nostru.

Când s-a ivit ocazia unui interviu cu Gáspár, am dansat de bucurie. Îl urmăresc cu plăcere în social media, am citit și mi-au mers la suflet cărțile pe care le-a scris și găsesc de fiecare dată căldură și aplicabilitate în cuvintele sale. Prin urmare, am schițat întrebările pentru două interviuri 🙂 – pe primul îl puteți citi pe Kudika. Este despre copii, părinți, răni deschise și pansamente sufletești. Al doilea și-a găsit locul aici, unde vorbim despre hrană, uneori sufletească. Găsesc răspunsurile sale absolut vindecătoare și recomand tuturor să le citească în tihna, cu inima și mintea deschisă.

1. După ce am citit Copilul invizibil, am dat fuga la Mega ca să îmi cumpăr mandarine. 🙂 

Povestește puțin pentru cei care nu au citit cartea despre mâncatul conștient, și de ce crezi că e important pentru noi, oamenii, acest aspect.

Mâncatul conștient, la fel ca și orice altă formă de practicare a stării de prezență conștientă, ne ajută să revenim cu mintea în corp (mai exact, în casa sufletului nostru), și să fim, cu adevărat, atenți la nevoile acestuia. Din păcate, în secolul XXI, oamenii în timp ce mănâncă sunt fie cu câteva ore în viitor, fie cu câteva săptămâni, luni sau ani în trecut, iar comportamentul alimentar ajunge să devină unul extrem de nesănătos. Din cauza faptului că nu suntem cu atenția îndreptată spre comportamentul în care ne implicăm, acesta ajunge să ne scape de sub control și ori combinăm o serie de alimente care nu ne fac bine, ori am uitat că am depășit porția și începem să mâncăm din nou, ori evităm să mestecăm suficient de mult alimentele iar corpul are de suferit și din această cauză, deglutiția având, astfel, de suferit. Dacă atenția noastră călătorește în tot acest timp, creierului îi va fi greu să identifice starea de sațietate și de suficiență. Iar astfel se poate crea un tipar alimentar adictiv, unul în care ajungem să folosim alimentația și mâncatul ca strategie de auto-liniștire emoțională sau de reducere a stresului. Cunosc nenumărate povești de viață în care oamenii au pierdut controlul asupra comportamentului alimentar și au ajuns să trăiască cu impresia că dacă nu se implică în acest behaviorism nu se pot simți bine, iar după ce și-au satisfăcut papilele gustative, s-au simțit extrem de vinovați. Studiile din sfera psihoterapiei științifice și experiențele mele din practica clinică, ne indică că practicarea stării de mindfulness (prezență conștientă) este una dintre cele mai utile strategii de eliberare de sub tirania tulburărilor de comportament alimentar. 

Mâncatul conștient, așa cum este exemplificat și în cartea “Copilul invizibil”, implică îndreptarea atenției către experiența consumului alimentar, având toate simțurile implicate ( să gust, să văd, să simt, să aud); fiind atent, de asemenea, la reacțiile mele emoționale și fizice, înainte de masă, în timpul mesei și după finalizarea acesteia.     

2. Îmi scriu multe tinere care se lupta cu anorexia. Ce ar trebui să știe, din punctul de vedere al psihologului cele care, din diverse motive, nu își intersectează drumul cu un specialist?

Relația pe care o avem cu mâncarea este una dintre cele mai importante relații din viața unui om, aceasta începe încă din momentul în care suntem concepuți și durează pe întreg parcursul călătoriei numite viață. Persoanele care cad pradă anorexiei au o legătură nesănătoasă cu mâncarea și cu propriul corp, și folosesc înfometarea drept strategie de amorțire a durerii, respectiv, a suferinței. Dacă ascultăm povestea de viață a unei persoane care se zbate cu anorexia, vom descoperi că, de fapt, este vorba despre o luptă cu viața, cu propria persoană, cu propriile gânduri și emoții. Adesea, rădăcinile anorexiei ne indică un șir lung de adversități psihologice prin care a trecut persoana în cauză, iar una dintre strategiile la care oamenii apelează  (atunci când vine vorba de durerea psihologică și emoțională) este implicarea manipulării a ceva din exterior, ce fie minimizează comportamentul alimentar, fie îl maximizează. Oamenii refuză sau exagerează comportamentul alimentar cu intenția (in)conștientă de a-și ușura suferința, însă, pentru a putea cădea la pace cu propriul corp și cu obiceiul nostru alimentar, este important să descoperim ce se află în culisele relației noastre cu hrana.  

3. Dar în cazul bulimiei?

La fel ca și în cazul anorexiei, bulimia ascunde tot o poveste de viață definită de indiferență, foame emoțională și o iubire de sine neîmpărtășită. Este mereu surprinzător cât de mult rău ne putem face nouă înșine, atunci când nu avem o conectare sănătoasă cu cei din jurul nostru, sau atunci când ne simțim abandonați și respinși de cei care fac parte din tribul nostru. Dar, din fericire, și pentru lupta cu bulimia există forme de intervenție psihoterapeutică special concepute de către psihologi și cercetători în domeniul sănătății mintale. Majoritatea dintre aceste forme de intervenție se axează pe conștientizarea micro-traumelor, a acelor experiențe din trecut, care au dus la dezvoltarea unui tipar nesănătos de relaționare cu mâncarea. 

4. De unde vine nevoia asta epidemică de diete? Cum facem pace cu corpul nostru?

Probabil că dintr-o cultură a perfecționismului și a dezumanizării. Chiar dacă societatea modernă este mult evoluată, din punct de vedere tehnologic și financiar, noi, oamenii suntem mult în urmă. Societatea modernă se confruntă cu o criză majoră de empatie și un deficit de auto-compasiune, nu știm să relaționăm cu noi înșine, și nici cu cei din jurul nostru. Însă ceea ce pierdem din vedere este costul pe care-l plătim, din cauza acestei neștiințe, care este extrem de mare: cădem pradă comportamentului alimentar compulsiv, ne înfometăm pentru a nu mai simți durerea psihologică și emoțională, ori încercăm să ne distragem atenția, refugiindu-ne în diete și sport. 

Pentru a putea face pace cu corpul nostru avem nevoie să conștientizăm cât de necesar este acesta pentru starea noastră de bine, atât fizică, cât și psihică, apoi este nevoie să ne acceptăm  trecutul pentru a putea trăi, deplin, prezentul și viitorul. Una dintre strategiile terapeutice implică teoria copilului invizibil (cunoscută în sens mai larg drept teoria copilului interior) – ceea ce înseamnă să parcurgem 3 pași, în timp ce ne cultivăm starea de prezență conștientă. 1. Să fim cât mai curioși de emoțiile și sentimentele noastre, pentru că astfel putem relua legătura și cu corpul nostru (cu alte cuvinte să recunoaștem că avem o problemă și că răspunsurile la aceasta se găsesc în interiorul nostru). 2. Apoi să analizăm, cu înțelepciune, cum am ajuns să cădem pradă unui comportament alimentar nesănătos și aici, adesea, vom ajunge în trecut, pentru a relua legătura cu copilul invizibil care trăiește în noi și care, cel mai probabil, a fost extrem de rănit, însă, modul în care face față suferinței, este să se înfometeze. 3. Să demarăm o revoluție relațională în viața noastră, una în care să rescriem mesajele care ne definesc propria persoană și conexiunea invizibilă care ne leagă cu cei din jur.       

5. Cum se învață echilibrul în alimentație?

Nu cred în ideea de echilibru, deoarece adesea ne duce spre perfecțiune și, în mod cert noi, oamenii, suntem în multe feluri, dar nu perfecți. Cred în schimb, foarte mult, în flexibilitate, în a ne stabili intenția de a ne revoluționa stilul alimentar și a face asta prin a ne cunoaște mai bine nevoile și dorințele proprii. Așa cum am mai menționat, noi, oamenii, mâncăm prea mult sau prea puțin, pentru că nu știm cum anume să trăim cu nevoile și emoțiile noastre. Prin urmare, învățarea cursivității în alimentație implică să practicăm un stil de viață conștient, unul în care să îndrăznim să fim atenți la mesajele pe care corpul ni le transmite, să nu le confundăm cu foamea, și nici să ne amorțim sentimentele cu respingerea mâncării.   

6. Anul acest, la #EpicTalk, vorbești despre Copilul Invizibil. În raport cu sănătatea alimentației din perspectivă psihologică, în ce fel ne poate ajuta copilul nostru Invizibil să facem pași pe drumul cel bun?

S-ar putea ca toate cele șase discursuri de la #EpicTalk2019 să fie esențiale în raport cu sănătatea alimentară și spun asta deoarece Dragoș Bucurenci va vorbi despre relația pe care o avem ca oameni cu identitatea noastră sexuală, Sanda Nicola despre cum ne gestionăm fricile și anxietățile, Aurora Liiceanu și Diana Stănculeanu vor avea câte o prezentare despre relațiile dintre soacre și nurori și cele dintre frați, în timp ce Francisc Dobos ne va vorbi despre legătura dintre om și Divinitate, iar eu despre cum putem face pace cu partea rănită (copilul invizibil), din noi. Nu cred că este nevoie să fi psiholog sau specialist în sănătate emoțională pentru a ajunge la concluzia că, atunci când nu ai o relație bună cu tine, cu cei din jurul tău și cu Divinitatea, aluneci foarte ușor spre dezvoltarea unor adicții alimentare, indiferent că vorbim despre anorexie, bulimie sau obezitate. De asemenea, sunt convins de faptul că pentru a obține acel echilibru alimentar, de care aminteați mai sus, și pe care eu am ales să-l redefinesc ca flexibilitate alimentară, avem nevoie să ne împrietenim cu partea invizibilă din noi, și să facem loc emoțiilor noastre, fără a încerca să fugim, la infinit, de ele. A face pace cu mâncarea, înseamnă a face pace cu noi, dar și cu trecutul nostru. Nu putem privi liber spre viitor, fără a ne cunoaște și accepta copilăria.   

Credite foto: arhiva personala

Meseriile viitorului: Ce joburi vor avea copiii noștri?

Noi…

Dacă o întreb pe bunica ce meserie am, spune că sunt scriitor. Tata, că sunt ziarist. Diana a anunțat pe toată lumea că mama ei e ‘doctor de mâncare’. Eu răspund cu jumătate de gură ce-mi vine mai repede în minte pentru că, de fapt și de drept, încă nu s-a inventat un nume pentru meseria de nutriționist care scrie și vorbește pe internet despre cum să iubești mâncarea și să ocolești dietele. Continue Reading

Câteva lucruri care m-au ajutat să-mi revin din epuizare

Indiferent cât suntem de sănătoși, de puternici, de rezistenți… avem o limită. Și face parte dintr-un stil de viața sănătos să ne cunoaștem și să ne respectăm acea limită. Doar ca uneori, cu toată cunoașterea și cu tot respectul, din diverse motive care țin sau nu de noi, trecem dincolo de linia imaginară care marchează această limită.   Continue Reading

Mulțumesc, 2018. 5 rezoluții pentru 2019

2018 a fost un an greu. Nu printr-un eveniment anume, Slavă Domnului, ci prin picături chinezești. Închid agenda cu epuizare: Ai fost mult, mult de tot. Și ai fost rapid, dragă 2018. Ai trecut val vârtej, nu am înțeles nimic, am rămas acum, pe ultima 100 m trăgându-mi răsuflarea ca după proba de 100 m garduri.  Continue Reading

Pe lista Moşului: Frog Crush, prima carte din seria de cărți ilustrate pentru copii Crush

Frog Crush, prima dintr-o serie de cinci cărți ilustrate pentru copii, intitulată The Crush Series, se lansat in urma cu cateva zile. Cărțile seriei Crush sunt scrise în limba engleză, în versuri, de către Ian Worboys și sunt ilustrate de Silke Diehl. Cărțile prezintă aventurile amuzante ale unui grup de animale, care au un mesaj educațional legat de consecințele propriilor acțiuni. Frog Crush poate fi cumpărată online pe www.thecrushseries.com, pe Amazon.com  şi în librăriile Cărtureşti. Continue Reading

#momlife De unde îți iei un strop de tihnă?

Din punctul meu de vedere, mâncarea trebuie să îndeplinească trei roluri esențiale: primul, desigur, să fie hrănitoare. Al doilea, să fie gustoasă, să-ți alinte papilele cu ingrediente simple și naturale, puțin sau deloc prelucrate. Nu în ultimul rând, mesele unei zile ar trebui să-ți fie momente de tihnă.  Continue Reading

Școala siguranței Tedi încheie cel de-al treilea an!

La Școala Gimnazială nr. 88 din sectorul 3 al capitalei, 30 de elevi din clasa I au participat la o lecție deschisă care a marcat încheierea celui de-al 3-lea an al programului Școala siguranței Tedi. În prezența reprezentanților Poliției Române, cei mici au recapitulat principalele aspecte din broșura pusă la dispoziție de Tedi privind siguranța acasă, pe stradă şi în vacanță. Lecția teoretică a fost urmată de una practică, desfășurată în aer liber, sub formă de joc, în parcul Alexandru Ioan Cuza din sectorul 3. Conform tradiției de final de an a Școlii siguranței Tedi, elevii clasei I au predat ștafeta elevilor din clasa pregătitoare și s-au bucurat aruncând în aer toca de absolvent. Continue Reading

Ce am mâncat în Londra?

În urmă cu câteva săptămâni am fost într-un (prea) scurt city break in Londra. Vizitasem orașul în urmă cu vreo 10 ani și mă îndrăgostisem de la primul pas de varianta reală a frânturilor de peisaje ilustrate în cărțile de engleză din gimnaziu. Londra nu m-a dezamăgit deloc: cottage-urile, parcurile, obiectivele turistice arătau întocmai așa cum mi le imaginasem. Dar asta nu a fost tot. Pe atunci, Londra a venit cu suprize dintre cele mai neașteptate: Soho și Camden mi-am rămas în suflet printre cele mai iubite destinații din întreaga lume. Fast-forward până în prezent (sau, mă rog, în urmă cu vreo două săptămâni), Londra a revenit cu la fel de multă dorință să mă impresioneze. Și a reușit iar cu o măieștie de cameleon. Continue Reading

Pampers pune la culcare grijile părinților legate de somnul bebelușilor

De ce se trezește noaptea? De ce nu adoarme? Cât ar fi indicat să doarmă? Somnul bebelușului este un subiect extrem de important pentru părinți, care naște nu doar întrebări, ci și multe motive de îngrijorare. Pampers vine în întâmpinarea acestora cu o nouă campanie, invitându-i să spună Nani, nani, grijilor, somn ușor bebeilor, pentru început, printr-o serie inedită de cântece de leagăn dezvoltate în colaborare cu DeMoga Music.  Continue Reading

Cum și unde să donezi hainele pe care nu le mai porți

Uneori, să faci o faptă bună e mai dificil decât te-ai aștepta. Ariel îți sare în ajutor! Vino în orice magazin Auchan din țară și lasă hainele de care nu mai ai nevoie în spațiile special amenajate, iar Ariel 3in1 PODS împreună cu Asociația „Ana și copiii” se vor asigura că toate hainele donate vor ajunge la familiile care au nevoie de ele. Continue Reading

Calatorii culinare: Unde se mananca bine in lume

Cu numai cateva zile in urma, mi-am amintit cateva dintre cele mai interesante mancaruri pe care le-am savurat, de-a lungul anilor, in timpul calatoriilor mele. A fost un prilej sa realizez ca, fara sa-mi fi propus, in fiecare loc pe care l-am vizitat mi-am rasfatat, atat cat am putut, si papilele gustative. La inceput, cu o cafea si un croissaint pe care le savuram in locul meu special din curtea Louvre-ului. Sau o clatita cu ciocolata in piata centrala din Praga. Ori un latte cu lapte de cocos in Museumsquartier. Fiecare city break pe care l-am facut vreodata poarta cu sine si amintirea unor mancaruri mai mult sau mai putin sofisticate, de la cartofi prajiti si pana la preparate elegante servite in restaurante cu stele Michelin. A fost greu sa aleg cateva experiente si mi-a fost imposibil sa le ierarhizez. Dar totusi, iata 5 dintre cele la care imi lasa gura apa. Continue Reading

Costumele de baie si hainele modelatoare: arma secreta a formelor voluptoase

Prima oara cand am citit despre lenjeria modelatoare a fost in cartea 101 trucuri pentru o silueta perfecta de Mimi SpencerPe atunci eram mai tanara, nu trecusem printr-o sarcina, o cezariana si nici nu ma ingrasasem niciodata pana la valori din 3 cifre. Long story short: nu-mi trecea prin cap de ce ar vrea cineva sa poarte asa ceva. Continue Reading

Cronica unui bal fermecat. Carnatul inclus!

Se intampla anul trecut, prin februarie. Incepusem un razboi pornind de la nu mai tin minte ce prostie, iar eu faceam ce stiu sa fac cand discutia nu merge in directia in care vreau eu – impachetam. Mai mult amuzat decat enervat, constient ca are un as in maneca si nu poate da gres (da, certurile noastre sunt fix atat de distractive pe cat suna), Silviu mi-a spus ridicand din sprancene ca ticalosul lui Penelope Pitstop: Continue Reading

Cum inveti sa traiesti cu fricile tale

Incerc de-o viata sa-mi vindec anxietatile. Mi-e frica de ploaie, mi-e frica de avion, mi-e frica de boala. Si astea sunt doar cateva dintre cele mai marunte temeri pe care le am. De altele mi-e atat de teama incat le tin intr-un colt intunecos de minte si refuz sa le aduc la lumina pentru a redacta aceste randuri de parca l-as numi pe cel-ce-nu-trebuie-numit. Continue Reading

Despre sampoane si tampoane in chirurgie

“Toti suntem genii. Insa daca judecam un peste dupa abilitatea sa de a se urca in copaci, el va trai toata viata cu impresia ca nu este destept.”

Albert Einstein

Mi-am inceput saptamana prost. Luni de dimineata am observat o postare pe facebook. Era un share al unui articol care anunta ca profesorul Leon Danaila a fost reclamat pentru afirmatiile facute intr-un interviu publicat pe adevarul.ro. Conform celor spuse de domnul profesor, femeile nu ar fi chirurgi buni: Continue Reading

The Bridle, noul design de geanta Burberry

Lansat recent, in cadrul Saptamanei Modei de la Londra, noul design de geanta Burberry, The Bridle, isi ia inspiratia din clasicul design ecvestru britanic, si din mostenirea outdoor Burberry. The Bridle este realizata intr-un atelier de marochinarie cu traditie, la periferia orasului Florenta, o zona renumita pentru produsele din piele de o calitate superioara.

Continue Reading

Nebunilor, cu dragoste

De prin anul 3 de facultate stiam deja ca voi avea cu totul alta meserie decat cea pentru care ma pregateam in cea mai mare parte a timpului. Am continuat totusi inca 3 ani din trei motive: primul, mi-a placut la nebunie. Al doilea, eram sigura ca viata fara diplome e desarta. Si, in cele din urma, pentru ca medicina mi-a oferit un fel diferit de a gandi, ceea ce, intr-un domeniu creativ este o sansa pe care nu vrei sa o ratezi. Oricum, viata a fost misto la medicina, mai ales pentru ca nu purtam pe umeri raspunderea unui viitor de doctor. Continue Reading