Calculatorul meu face misto de mine. Si viata, dar asta-i o poveste veche in vreme ce treaba cu laptopul dureaza de numai doua zile.
Sa va explic: de fiecare data cand il deschid, e ca si cum l-as deschide prima oara. Pur si simplu mi se reinstaleaza tot, sterge orice as fi memorat sau salvat in sesiunea precedenta, imi uita site-urile accesate si, bonus, imi dezinstaleaza thunderbirdul (fara de care pur si simplu nu pot sa traiesc). Asa ca eu trebuie sa dezvirginez calculatorul de fiecare data cand il pornesc de parca as fi prinsa intr-o bula atemporala.
Astazi, in vreme ce imi reinstalam cuminte thunderbirdul, mi-am dat seama de ce ma amuza asa tare situatia asta cand ar trebui sa ma enerveze cumplit.
Eram prin primii ani de facultate, intr-o vacanta de iarna, fugita in weekend la munte. In vila alaturata, ceva cunoscuti, prieteni de familie cu una dintre prietenele mele. Cu acestia, venit la ski, Dan.
Seara de seara eu si cu Dan ne purtam de parca atunci ne cunosteam intaia oara. Venea la noi in vila, ne zambeam pe sub gene, el spunea ceva, eu chicoteam, el imi oferea ceva de baut, eu ma plangeam ca ma doar spatele, el se oferea sa imi faca masaj, eu spuneam ca vreau sa vad un film, el ma insotea. Apoi ne pupam. (serios, atat, asa era pe vremuri!). In ziua urmatoare se intampla fix la fel. Si in ziua urmatoare la fel. Iar eu ma simteam ca intr-un remake dupa Ziua Cartitei. Povestea cu Dan nu a avut nicio continuare interesanta. Am iesit din bula de timp cand m-am intors acasa si asta a fost. Dar trebuie sa recunosc, macar de dragul jocului, experienta a fost una tare amuzanta si a ramas una dintre istorioarele mele preferate.
