Toto, I don’t think we’re in Kansas anymore

De ceva vreme ma simt aterizata intr-o telenovela trasa de par. De fapt, eu n-am aterizat nicaieri. Am incetat in urma cu ceva timp sa-mi caut problemele cu lumanarea de botez. Acum sunt doar pamantul blestemat din taramul lui Oz peste care a aterizat Dorothy. Ma simt lovita in moalele capului, carand pe umeri niste probleme scoase din alta lume, din alt Univers pe care eu nu reusesc sa-l cunosc sau sa-l inteleg. Si pot sa accept orice in lume, cata vreme inteleg. Dar am ajuns in cele din urma in punctul in care mintea mea nu mai reuseste sa proceseze informatia. Priveste uimita chineza vietii mele si-mi sopteste uimita “fugi fato, fugi departe, ca aici nu-i pentru tine!”.

Continue Reading

Asa o fi?

Se spune ca o pisica ilustreaza personalitatea stapanului sau. Eu cred cu tarie ca e adevarat, desi cateodata cand o studiez pe mitzi-pitzi ma ia cu ameteala gandindu-ma ca ea ar putea fi o oglinda a mea.

E o pisica blanda. Ceea ce astazi as putea spune despre mine. Cei care ma cunosc de cativa ani buni m-ar caracteriza drept nebuna, isterica, impulsiva, complet sarita de pe fix. Asa e, ori cel putin asa era in urma cu ceva timp. De vreun an insa, simt ca m-am schimbat mult. Gasesc practic imposibil sa mai tip la cineva. Prefer sa tac si sa procesez inainte de a spune, de a raspunde, de a ma razbuna. Iert usor, uit repede si nu ma preocupa prea tare daca sunt luata de proasta, pentru ca eu ma conving ca sunt doar buna. Asa ca da, as putea spune ca sunt blanda. Ca nu-mi place sa zgarii sau sa musc, nici macar cand cineva ma jughineste pana la exasperare.

Continue Reading