Cum am scapat eu de migrene cu leacul care provoaca migrene

Imi amintesc perfect momentul in care profa’ de neurologie ne-a povestit despre migrene si despre legendele urbane care leaga durerile de cap de bila lenesa. Cel putin pe vremea cand faceam eu stagiul de neurologie nu se descoperise nicio legatura intre cele doua. Ba mai mult, medicii cu care am discutat atunci erau convinsi ca migrena si bila sunt la fel de corelate precum baba si mitraliera.

Am ras atunci de incapatanarea pacientilor si mai ales a pacientelor de a da vina pe vezica biliara pentru durerea de cap, asa cum razi cand esti student la medicina si esti convins ca ai in cartile tale adevarul absolut (si este bine sa ai o asemenea convingere pentru ca lucrezi zilnic cu vietile oamenilor si o iei razna daca incepi sa te indoiesti de tot… dar asta e deja o alta poveste).

Nu stiu daca intre timp neurologii si-au schimbat parerea, dar eu am incetat sa mai repet mecanic ca nu exista nicio legatura intre bila lenesa si migrena acum vreo jumatate an. Va puteti imagina de ce ;).

Toata vara trecuta am avut migrene insuportabile. Daca mi-ar fi spus cineva la inceputul verii ca ma va durea capul zi de zi, pana la sfarsitul lunii octombrie, nu stiu cum as fi rezistat. Asa ca am trait luni intregi cu speranta ca maine va fi mai bine, pana intr-o seara cand am inceput sa vars si m-am oprit a doua zi de dimineata cand am golit absolut tot ce gazduise bila mea nazdravana. Dupa acest episod, durerile de cap au trecut ca prin magie.

Sunt sigura ca nu a fost vinovata doar bila lenesa. Cred ca durerile de cap au fost cauzate de o combinatie intre bila, hormoni jucausi si spondiloza. Asa ca am luat atitudine pe toate planurile, incepand cu alimentatia si pana la sport. Doar ca anul acesta, putin inainte de Paste, migrenele au inceput sa-mi dea iar tarcoale. Se intelege de la sine: trecuse suficient timp de la sperietura, se atenuase groaza de rau si incepusem sa mai calc stramb prin bucatarie. I’m only human after all…

Cam tot prin aceasta perioada, ma documentam pentru un articol despre beneficiile postului negru pe care il propuneam pentru castigul adus sanatatii.  Am fost atat de entuziasmata de tot ce am citit, incat a doua zi dupa publicarea materialului, eu tineam post negru. Rezultatele m-au luat prin surprindere:

  1. Nu a fost atat de greu pe cat ma asteptam. Cand nu mananci absolut nimic, stomacul nu te roade pentru ca nu este stimulata secretia gastrica. Am simtit ocazional foame si o usoara ameteala insotitoare. Dar am baut apa si am asteptat cuminte, vreme de cateva minute, sa treaca. Si a trecut!
  2. A doua zi m-am simtit minunat. Parca eram mai luminoasa si la interior si la exterior. Imi venea sa mai tin post inca o zi doar ca sa pot prelungi aceasta stare de “curat”.
  3. Am scapat de migrena care imi dadea tarcoale. A disparut. M-am trezit ca noua. Fara ochi bulbucati, fara aura, fara plumb in pleoape. Profit de ocazie sa explic: migrena clasica are patru etape, intre care prima, prodromul, este doar etapa de vestire, ca buzduganul ajuns inainte de venirea zmeului. Poti incerca sa tii post cand esti in aceasta etapa sau poti tine preventiv, ca mine, o data pe saptamana sau o data la doua saptamani, o zi de post negru. De cand respect acest ritual, nu m-am mai “distrat” cu dureri de cap migrenoase si sper ca “reteta” sa functioneze pentru toata lumea si sa nu fie o particularitate a organismului meu. Tin sa mentionez de asemenea ca postul negru nu este indicat decat adultilor sanatosi. In caz contrar, va rog sa cereti sfatul medicului care va monitorizeaza.
  4. M-am imprietenit cu foamea. O parte din mine avea impresia ca foamea este un factor care ma imbolnaveste. Am crescut toate cu bunici care ne impingeau sub nas ultimul “soldatel” “ca sa nu ne bata copiii”. Undeva, cuibarit intr-un strat destul de adanc al mintii noastre, a ramas impresia ca mancarea ne da putere si ne face bine. Am inteles in cele din urma ca foamea nu este dusmanul meu: cand o simt, organismul meu este intr-o etapa naturala, la fel ca atunci cand este satul. Trebuie sa dau timp ambelor momente pentru ca fiecare din ele are importanta si beneficii.

Ce a fost mai greu:

  1. Prima oara cand am tinut post negru m-a durut putin capul. Nu a fost genul ala de durere ca intr-o migrena ci doar o cefalee cauzata probabil de hipoglicemie. Multe persoane baga in aceeasi oala durerea de cap de orice fel cu migrena. Din pacate, doar cine a avut migrene stie sa faca diferenta. Durerea aceasta de cap nu s-a mai repetat de atunci chiar daca am tinut saptamanal cate o zi de post negru. Tin sa mentionez ca nu am luat niciun calmant pentru ca voiam un detox din toate punctele de vedere.
  2. Noaptea mi-a fost foame de fiecare data. M-am trezit de cateva ori sperand sa fie dimineata si sa pot manca. Culmea e ca dimineata nu mi-a mai fost foame.
  3. Cel mai nesuferit a fost sa constat ca nu slabesc. Iar apoi, sa aflu ca nici nu se va intampla: Soarecii de laborator care au tinut post negru intermitent sunt mai grasuti decat cei care au tinut un regim hipocaloric. Tot ei au dezvoltat suncute pe ici pe colo pe post de “provizii”, comparativ cu vecinii cu portii mici. Asa ca daca vrei sa slabesti, cauta alte idei, postul intermitent nu este eficient decat pentru sanatate :)). Totusi, o experienta interesanta despre postitul intermitent puteti gasi aici.

Update cu vesti bune: Studiul acesta sugereaza ca un post prelungit cauzat de o frecventa redusa a meselor in timpul unei zile duce la o scadere a greutatii.

Alte beneficii ale postului negru intermitent:

  1. Tipul asta a infrant oboseala cronica cu ajutorul postului intermitent. Long story short, desi tipul ducea o viata sanatoasa si dpdv medical nu avea absolut nicio patologie, se simtea vesnic obosit. Postul intermitent l-a ajutat sa isi constientizeze dependenta de carbohidrati rafinati si sa devina mult mai energic.
  2. Postul negru este singura metoda dovedita de prelungire a vietii (un subiect care, evident, intereseaza pe toata lumea, cu atat mai mult cu cat promite sa imbunatateasca nu doar durata, ci si calitatea). Detalii si in acest studiu.
  3. Postul negru face bine “la cap” in multe feluri: participa la prevenirea unor boli nervoase degenerative, creste capacitatea de concentrare (cand mananci, esti ocupata cu procesarea mancarii) si, va spuneam strict subiectiv, pe mine m-a scapat de durerile de cap.
  4. Postul negru reseteaza imunitatea.
  5. Ajuta in prevenirea diabetului.

Hai ca merita incercat, nu?

PS: ca sa ma ia durerea de cap (sic!), la finalul acestui material, cand am dat un ultim search intr-o baza de date cu studii, am gasit o prezumtie de legatura intre post si dureri de cap. Carevasazica, postul poate produce o nevralgie de trigemen. In aceeasi baza de studii am gasit un altul care nu a reusit sa identifice natura legaturii intre nivelul glicemiei, post si migrene.

Asadar, va rog sa dati de veste daca ati incercat si voi si daca ati avut vreun rezultat, oricare ar fi acela.

Cu drag,

Oana

SHARING IS CARING 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *