La consultatia astrologica

Am fost ieri la o consultatie cu un psiholog astrolog. Si-am sa va povestesc cum a fost, dar imi incep povestirea printr-o paranteza fiindca mi-e teama ca voi fi considerata dusa cu pluta (ceea ce nu-i departe de adevar).

Daca m-ai fi intrebat in urma cu maxim doi ani ce parere am despre astrologie, ti-as fi spus ca este o mare escrocherie. Sigur, aceeasi parere o aveam si despre psihologi pana cand unul mi-a redat, de pe-o zi pe alta, linistea si somnul.

In timp insa, lucrand la Kudika si avand de-a face cu absolut tot felul de oameni, am invatat sa nu zic niciodata “niciodata”. Si-am acceptat ca, poate, si astrologia isi are logica ei, ca exista o samanta de adevar in orice si nimic nu trebuie luat de la bun inceput drept fals.

Mai apoi, am inceput sa lucrez cu cei de la Astrodestin si am inceput sa cred in munca lor. Pentru ca si ei, la randul lor, credeau in ceea ce faceau. Si mi-au explicat, in cadrul unui interviu, ca astrologia este si ea o stiinta. Un fel de genetica a personalitatii oamenilor. Ca astrologii nu sunt ghicitori in stele, ca urmaresc niste elemente clare date de momentul nasterii. Si iarasi, m-am gandit ca de vreme ce sunt meteosensibila si depresiva sau nu in functie de pozitia lunii, e posibil ca astrele sa ne influenteze intr-un oarecare grad viata.

Apoi, am primit cadou o astrograma. Nu ma nimerise in totalitate. Dar procentul de “nimereala” era tare bun. Iar in anul ce a urmat acestui dar, n-am putut sa nu observ ca lucrurile mi se intamplau, aproape intocmai cum imi prezisesera partenerii nostri. N-am fost convinsa intru totul, dar am inceput sa cred. Sa cred ca astrele imi pot influenta viata, in ciuda prezentei incontestabile a liberului arbitru, ca exista o predispozitie catre o anumita soarta chiar daca, sunt sigura, avem posibilitate de a o modifica sau nu. Asa cum o persoana poate avea predispozitie pentru a dezvolta un tip de cancer, insa manifestarea neoplasmului depinde de stilul de viata si conditiile de mediu.

Apoi, butonand internetul intr-o zi, am intalnit-o pe Antonia. Si mi-am spus, din nu stiu ce motiv, ca vreau sa o intalnesc. Am fixat o intalnire cu ea. Si iata, abia acum imi incep povestea…

Cand ne-am intalnit, am fost putin derutata. Probabil ca ma asteptam sa aiba bani in par si sa locuiasca intr-un spatiu plin de lumanarele si betisoare parfumate. In schimb, arata fix ca un om normal. A pus mana pe laptop si mi-a cerut data si ora nasterii. Pe monitor i-au aparut niste cifre intr-un program care arata fix ca ciudateniile in care lucreaza baietii nostri de la programare. “Nu-mi place sa calculez, imi explica. Noroc cu programele ca altfel ma lasam de astrologie”. Ma umfla rasul, desi inteleg ca tehnologia a molipsit orice aspect al vietii noastre si ca numai un om care stie ce face nu se fereste sa profite de modernizarea domeniului sau.

“Balanta cu ascendent in leu sau rac. Esti chiar la intersectie.” A zambit. “Casatorie, familie, dragoste… asta reprezinta zodiile tale. Nu-i de mirare ca ma intrebi numai de iubire”. A continuat spunandu-mi ca par acel gen de om care nu face meseria pentru care s-a pregatit in facultate (ultima oara cand am verificat facultatea de medicina nu scoatea jurnalisti), ca imi place sa calatoresc, dar ca ma voi intoarce intotdeauna in tara. Am intrerupt-o. “Daca tot veni vorba, spune-mi te rog ca n-am sa ma prabusesc cu avionul”, am rugat-o sperand ca pe viitor, intr-un avion, imi voi aminti de cele spuse de ea si ma voi calma. Se pare nu asa imi voi gasi sfarsitul. Desi exista ceva ce poarta numele de “karma colectiva” si poate duce la asemenea tragedii. Ma gandesc sa stau cu ochii pe colegii mei de zbor de aici inainte ca sa ma asigur ca nu-i vreun rau-karmat prin jur.

Imi place Antonia. E naturala, e deschisa, imi zambeste si ma intelege. Imi spune ca poate vorbi despre Balante in continuu fiindca si ea e una.

“Se spune despre Balante ca nu isi gasesc fericirea niciodata. Sunt zodii care simt atat de puternic golul lasat de jumatatea lor, incat nu-si pot gasi linistea singure. Iar cand nu poti sa existi singur, nu poti fi parte dintr-un cuplu fericit”. Inteleg perfect ce imi spune, dar mi-e teama. Eu ma lupt cu piuitul peretilor de ani de zile. Ma tem sa fiu singura, traiesc pentru a-i rasfata pe ceilalti. Mi-e greu sa ma imaginez la singular. “In anul ce va urma, va trebui sa inveti sa fii singura, imi explica. Esti nascuta sub o stea extrem de norocoasa, dar iti poti rata fericirea daca nu inveti aceasta lectie”. Stiu ca e psiholog, imi vine s-o intreb daca nu vrea sa ma invete sa fiu singura, dar imi dau seama de absurditatea ideii mele. Nimeni nu te poate invata sa fii singur, e o lectie pe care ti-o predai singura. Imi jur ca am sa fac orice imi sta in putere. “Trebuie sa calatoresti, sa te deschizi, sa inveti. Saturn iti va cerne iubirile. In perioada urmatoare, nimic din ceea ce nu e dat sa dureze nu va dura.” Desi mi-l prezinta pe Saturn ca pe un soi de personaj negativ, eu ma bucur de prezenta lui. Il stiu acolo sus, preocupat sa-i alunge pe toti care nu-mi sunt dati, atunci cand eu risc sa ma cufund in relatii fara sens.

Ma simt ca la doctor sau la psiholog, traiesc cu senzatia ca ii pot spune orice. Si chiar pot. O intreb ce ma roade: dragostea. L-am cunoscut? A trecut pe langa mine si a mers mai departe?

“Stam bine”, imi spune. “Poate ca l-ai cunoscut, poate nu. Insa abia peste unu, doi ani veti fi impreuna. Vei avea parte de o iubire ca la carte: intalnire, iubire, mutat impreuna, logodna, casatorie, copii”. Imi plac iubirile ca la carte.

O tot tine cu planul profesional. 2011 e un an extraordinar din acest punct de vedere. Nu ma intereseaza. Intotdeauna am avut un noroc chior din acest punct de vedere. Nu mi-am facut niciodata griji daca voi reusi in cariera aleasa sau nu. In mare parte pentru ca nu m-a interesat niciodata suficient daca voi excela profesional si apoi pentru ca, asa cum v-am mai spus, mie lucrurile mi-au mers fara sa lupt prea mult pentru ele. Jobul perfect mi-a aterizat din cer, in facultate am nimerit cei mai buni si mai talentati profesori, am avut parte de colegi si sefi geniali. Imi explica despre principiul astrologiei: trebuie sa profiti de ceea ce astrele iti ofera. Daca ele se aseaza astfel incat sa-ti favorizeze dezvoltarea pe un anumit plan, e pacat sa nu profiti de asa ceva. O poti face sau nu. Planetele nu te obliga, dar te ajuta. Deci la anul, in mai, voi face totusi cabinetul de nutritie. E pacat sa nu profit.

Antonia imi mai povesteste despre personalitatea mea. “Astrologia nu inseamna atat de mult viitor, cat prezent, imi explica aceasta. Oamenii vin la astrolog cu intrebari clare. Nu asa functioneaza. Astrologia este un instrument extraordinar pentru un psiholog. Ceea ce pot vedea eu acum, uitandu-ma la profilul tau astrologic, ma ajuta intr-o sedinta de psihoterapie. Un psiholog nu-si poate cunoaste astfel pacientul prin teste, oricat de bune ar fi”. Inteleg inca o data ca astrologia predispune, nu dispune, chiar daca, sunt sigura la fel ca si Antonia, ca unele lucruri care trebuie sa se intample, se vor intampla. Dar m-am nascut sub o stea norocoasa, si nu-mi fac probleme deloc. Dimpotriva, abia astept ca lucrurile sa se intample. Pana atunci insa, am sa invat, am sa-mi predau lectia placerii de a fi singura.

Intr-un fel nebunesc, simt ca intalnirea de ieri mi-a dat zile. Zile de distractie, zile de asteptare a unui lucru bun care se va intampla intr-un mod frumos si natural. Nu mai simt nevoia sa pocnesc din degete sau sa lovesc cu piciorul in pamant in speranta ca se va intampla acum, chiar acum si aici. Am rabdare. Lucrurile bune sunt pe drum. Pana atunci, cu harta in mana, imi planuiesc urmatoarea calatorie care imi va preda lectii si ma va invata sa ma bucur de tot ce mi-e dat in viata si nu numai de iubire chiar daca, accept si recunosc cu mandrie, acesta mi-e rostul din aceasta viata.

Nu stiu daca cred cu adevarat in astrologie. Dar stiu ca vreau sa cred. Pentru ca se “asorteaza” cu toate celalte lucruri in care imi place sa cred: suflete pereche, karma, o putere superioara care ne poarta de grija. Viata e mult mai frumoasa astfel: are logica, scop si nu are finalitate.

PS: In cazul in care va doriti sa aflati mai multe despre voi si cate un strop de ceea ce va este dat, v-o recomand cu caldura pe Antonia.