A venit si vremea adunarilor si scaderilor. Si cum stau tare prost la matematica si am multe de calculat, m-am apucat din timp. De cateva saptamani bune ca sa fiu sincera. Ce-am facut in 2010? Dumnezeule, ce n-am facut?!
2010 a fost cel mai tacanit an din viata mea. In toate felurile posibile.
A inceput cu o despartire care m-a inghetat. Am ramas in aceasta stare de agregare vreme de cateva luni bune. Timp in care am cunoscut cam un miliard de oameni minunati care, intr-un mod complet neobisnuit, au ramas in viata mea. Am calatorit. Mi-am gasit jumatatea in cea mai frumoasa pisica din lume. Am legat prietenii complet dubioase dar adorabile. Am lucrat cu cei mai interesanti oameni. Am descoperit ca in fiecare se gaseste macar un strop de sensibilitate. Si ca fiecare om se ghideaza in viata dupa niste valori clare, dar care nu sunt neaparat compatibile cu ale mele. Si ca nu toata lumea poate intelege ca fiecare simte si gandeste diferit. Ca unii oameni sunt limitati de mintea si sufletul lor si nu au capacitatea de a empatiza cu ceilalti. Si ca nu trebuie sa-i condamn, ci doar sa-i inteleg acolo unde ei nu pot.
In 2010 am primit in dar o poezie care m-a facut sa plang. In 2010 mi-am jucat cartile pana la ultima. Si ma bucur ca, macar in acest an, nu am lasat in aer raspunsul la intrebarea “ce-ar fi fost daca?”. Am iubit. Mi-am cumparat un tablou gol si o broasca plina de potential. Am suferit. Am invatat vreo doua lectii cu care pasesc ceva mai sigura in 2011.
Am primit o invitatie la o petrecere de Revelion putin cam neobisnuita: “La cat de fucked up a fost anul asta, nu vrei sa-l inchei la fel?”. “Nu”, i-am raspuns. Pentru mine, 2010 s-a sfarsit deja. Si, odata cu el, perioada dementa, masochista, suferinda din viata mea. Perioada barbatilor alesi gresit, perioada iubirilor imposibile, perioada atractiilor defecte. 2010 s-a terminat azi, cand mi-am facut curatenie in listele de prieteni. Sau chiar ieri cand am decis sa nu mai fug de problemele mele. 2010 s-a terminat si punct.
Imi promit cu mana pe tastatura si sufletul insirat pe blog ca din 2011 voi fi fericita.
La multi ani!
Hey,
Esti bestiala! De fapt, citindu-ti blogul, realizez ca parca l-am scris eu, asta ma face si pe mine bestiala? 🙂 E o gluma:)
Sa fii fericita si carpe diem!
suntem toate fabuloase in 2011! there, i’ve said it!
La Multi Ani! Sa fii fericita, sa ai un 2011 cu sufletul impacat si plin de iubire!
multumesc! Un 2011 minunat si tie!
LA MUUUUUULTI ANI..Oana…sa ai un an mai bun, cu sanatate, fericire,impliniri si numai cu zile pline de bucurii…
Sunt in “spagat” dupa toate postarile tale…scrii minunat, la fel cum esti, de altfel…
Iti urmaresc cu mare nerabdare,postarile..esti geniala si u n i c a …felicitari, draga mea draga…
Multumesc Laura, un an minunat si tie!