Se spune ca atunci cand il intalnesti… ei bine, pur si simplu il recunosti. Ceea ce, in teorie, suna minunat. Numai ca eu l-am recunoscut in fiecare barbat pe care l-am iubit vreodata.
Pe unul l-am visat inainte de a-l cunoaste, un altul m-a cucerit intr-o zi in care stiam ca sunt aliniate corespunzator planetele, pe un al treilea l-am intalnit ca in povesti printr-o suma de situatii trase de par si, in final, bomboana de pe coliva, de un altul am fost indragostita in secret inca din copilarie numai pentru a-l cunoaste in carne si oase ani multi mai tarziu.
Fiecare a fost, la momentul respectiv, “the one”. Prin urmare, pe instinctul meu nu se poate pune baza, chiar daca se presupune ca il am dezvoltat, ba l-am si exersat.
Apoi am dat nas cu astrologia. Si dupa seri si nopti de vorbaraie cu Antonia mi-am imaginat cum va fi cand il voi intalni pe EL: am crezut ca un buton mare si rosu din programul ei de astrologie se va activa si va incepe sa piuie ca alarma mea de gaze care urla si cand fierb un ou. Dar nu. Programul Antoniei nu are un buton de rezerva. Antonia imi poate calcula compatibilitati, imi poate prezice liniste sau adrenalina, poate anticipa o minciuna chiar inainte ca mincinosul sa o nascoceasca. Dar nu imi poate spune cine e EL.
In vreme ce ma intorceam intr-o seara tarzie de la prietena mea astrolog, imi recapitulam in gand ce imi spusese. Si realizam, cu tristete, ca si de aceasta data nu faceam altceva decat sa caut confirmari din partea celorlalti. Ca mi-am pierdut increderea in intuitia si in sufletul meu si sper ca exista cineva in aceasta lume care poate alege pentru mine. Fiindca eu nu-s in stare sa-l simt sau sa-l recunosc pe Mr Right. Ii simt absenta cu atat de mult dor incat il recunosc in fiecare, il doresc in oricine si risc sa ma insel dureros.
Cum simti? Cum intelegi? Cum il recunosti? Si cum sa mai ai incredere in instinctul care te-a condus de atatea ori la rateuri dureroase? Ori e de ajuns sa gresesti de nenumarate ori pana cand incepi sa-ti dai seama macar cand NU il intalnesti pe Mr Right?
Cred ca e o situatie prin care trecem toate..exceptandu-le pe norocoasele care isi cunosc sortitii inca de mici si raman impreuna pt toata viata. dar astea sunt povestile alea cu happy end pe care le-ai asculta la nesfarsit si nu te-ai satura si mai ales…acele povesti pe care le invidiezi si iti doresti sa le traiesti. Dar..intotdeauna cred ca ar trebui sa ne consideram mai norocoase noi, cele care am trecut prin fel si fel de situatii, unele mai dureroase ca altele, dezamagiri peste dezamagiri si fericiri in acelasi timp. Pentru ca putem spune ca am simtit tot ce era de simtit si mai ales..pentru ca atunci cand va veni acel EL il vom aprecia mult mai mult decat daca ne-ar fi picat direct din cer. Eu cel putin..am invatat sa nu mai fac planuri pe termen lung, sa nu mai numesc pe nimeni “the One” pana nu se va dovedi ca este intr-adevar cel pe care il asteptam. dar asta nu ma impiedica in adancul sufletului sa nu iubesc la intensitate maxima, sa nu-mi doresc cu fiecare fibra a fiintei mele ca de data asta sa fie “and then forever”…si poate intr-un final voi avea dreptate. Ai noroc cu prietena ta astrolog, ai noroc ca posezi totusi o luminita ca ghid in cautarea sufletului pereche. unele din noi, celelalte, inca mergem prin bezna spre luminita de la capatul tunelului. Vezi partea frumoasa din fiecare experienta..si fii convinsa ca nu o sa ai nevoie de cineva sa decida pentru tine…o sa nimeresti barbatul potrivit pana la urma. cum sunt o romantica incurabila, sunt absolut convinsa ca o sa stii cine e respectivul..asa, pur si simplu.;)
Draga Oana,
Unde esti? L-ai gasit cumva pe Mr. Right si ai fugit in lume cu el? Pe noi cui ne-ai lasat?
Am descoperit blogul tau din pura intamplare, dar de atunci te citesc cu placere si interes. Da-ne un semn de viata!
Mult succes si un an mai bun!
Provocare : asteapta si te va lovi cand nu mai speri nimic….vei sti cand va veni El. Dar nu inseamna ca va fi finalul……e si mai dureros cand stii ca El este si totusi nu il poti avea….e al naibii de dureros….e al naibii de greu sa simti ca ar fi fost extraordinar, dar sa traiesti cu sentimentul ca a ramas ceva neimplinit si ca nu poti face nimic…
Mesajul de intampinare de pe telefonul meu personal , pus intr-o zi a anului trecut in care lacrimile ,i se innodau in barba …..este:”iubire, te rog, gaseste-ma tu ! “…..si de atunci fac orice sa nu raman fara baterie la telefon……mi-e groaza sa fiu nevoita sa deschid telef si sa vad mesajul…..imi aminteste ca nu mi-am gasit sufletul pereche…..dar sunt sigura ca El ma cauta inca….pentru ca asa l-am rugat….
@Doamna de la pagina web
;)) m-ai facut sa zambesc azi. gata, gata, revin 🙂