Geografic convenabila

Nu mi-a placut niciodata geografia. In clasa a patra am copiat la o lucrare si am fost prinsa de catre ” doamna’ ” din cauza ca m-a parat Andrei. Andrei pe care nu-l mai tin minte, dar stiu sigur ca am suferit teribil in urma gestului sau fiindca eram indragostita de el.

Apoi, in clasele 5-8, am avut-o ca diriginta pe profesoara de geografie. Asa se intampla ca uneori aveam portie dubla de geografie in loc de ora de dirigentie. Ceea ce, pentru mine, era un adevarat calvar. Simpla vedere a hartii ma inspaimanta. Am tocit geografia pana mi-a venit rau. Stiu si acum aproape toate capitalele lumii si am prins gustul calatoritului aproape la fel de mult ca pe cel al ciocolatei. Dar geografia imi face in continuare probleme serioase. Numai ca, de aceasta data, putin altfel.

Barbatii se indragostesc de mine pentru ca le sunt… geografic comoda. Nu radeti, vorbesc serios. Le sunt aproape la propriu si la figurat. Le vindec depresiile, le ocup timpul, le coc prajituri si ii fac sa rada – aici vine partea figurata. Insa le sunt aproape si la propriu. Desi stau in camp, in casa mea ajungi cam in 10 minute de oriunde ai veni. Poate ca le sunt in drum, poate ca pur si simplu se impiedica de mine. Sau poate ca asta mi-e soarta: sa tot aterizez in vietile oamenilor, sa invat lectii peste lectii, sa le dau din energia mea si sa merg mai departe: de fiecare data epuizata, dar dornica sa ma pun iarasi pe picioare. Din inima mea, majoritatea barbatilor pleaca vindecati. Numai prostii au iesit mai rau decat au venit: cei care nu mi-au ascultat sfatul, cei care au dat din cap fara a compila fiindca sangele le era plecat prin organe inferioare, cei carora vorbele mele le-au intrat pe-o ureche si au iesit instant pe cealalta.

Oricum ar fi, indiferent cat de mult sau putin m-as atasa de ei, acesti oameni lasa urme. Cateodata imi imaginez ca prin inima mea au trecut termitele iar acum arata ca o bucata de lemn care nu mai stie nici sa arda.

Astazi, in vreme ce ma gandeam la geografie, m-am gandit ca intr-o zi ii voi fi si eu peste mana unui barbat. Va trebui sa parcurga ore intregi pana la mine. Va fi nevoit sa faca eforturi pentru a ma vedea. Ii voi fi incomoda. Nu pentru ca vreau, ci pentru ca astfel am fost plasati geografic. Astfel, de fiecare data cand va veni, voi intelege ca a facut-o pentru mine si nu pentru ca s-a impiedicat fix in campul meu.

2 Comments

  1. Well, la un anumit moment…fiecare dintre noi e cumva o locatie pe harta, pe care unii(unele) sau altii(altele) o viziteaza pentru a-si alimenta propriul ego cu energie, idei, sentimente.

    Ceea ce ma intreb este daca ar trebui sa-mi doresc sa fiu doar o destinatie provizorie sau “the final destination”…sa-mi doresc stabilitatea ca mai apoi sa vreau altceva ca ma plicti?

    Cat despre ultimul paragraf…we all have to fight for sometin` si cumva candva, cineva va “calatori” sa ajunga la tine…va fi in trecere sau il vei lasa sa-si aduca periuta?

  2. Cu tot cu periuta… eu cred ca langa persoana potrivita nu te vei plictisi, deci el/ea este destinatia finala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.