Only time

Astazi, printre sutele de inimioare, melodii si mesaje siropoase de pe Facebook, s-a strecurat si un clip care mi-a intors ziua cu susul in jos si apoi cu josul in sus:

Am avut si eu odata “un sweet november”. Il planuisem pentru ultima luna a anului, insa pe atunci nimic nu mergea conform planului. Ma indragostisem de-un barbat fantastic si traiam o poveste minunata fara a ma intreba unde urma sa ma duca ziua de maine. Aveam incredere oarba in el, asa cum niciodata nu mi s-a intamplat sa am. Langa el, prezentul era atat de frumos, incat nicio secunda imaginata din viitor nu il putea eclipsa. Se intampla, pentru a doua oara in viata mea, sa nu mai gasesc vise de visat si dorinte de implinit. Erau toate in viata reala, intindeam mana si le atingeam. Eram fericita. Il vedeam mai frumos, mai destept si mai bun decat oricare altul in lume. Il credeam suflet pereche. Il visam cand nu dormeam si il doream cand atipeam.

N-am fost niciodata pana atunci atat de puternic dezamagita de cineva. N-am crezut niciodata ca un om care a stat atat de putin in viata mea, mi-ar fi putut demola atat de multe principii. Nu am crezut ca un simplu barbat imi poate cutremura increderea in suflete pereche. Increderea in fericire si iubiri de-o viata. Increderea in oameni. Si, intr-un final, nu am crezut ca exista pe lume barbatul care sa-mi ia placerea si bucuria de a iubi, dorinta de a ma inconjura de oameni, de a-i iubi neconditionat, doar pentru ca sunt.

Spuneam odata ca nu s-a nascut fiinta care sa ma impiedice sa mai pot iubi. Ca pot fi lovita, ranita, dezamagita si neiubita si am sa reusesc sa iubesc iar si iar si iar, de fiecare data tot mai mult. Nu pot sa sper decat ca eram mai inteleapta atunci decat sunt acum fiindca in aceasta clipa simt ca el a reusit. Sigur, numai timpul cel stie mai bine.