Pe vremea mea…
Lucrurile erau foarte simple: un baiat iti cerea prietenia. Chicoteai. Te fastaceai. Trageai stangaci cu mainile de marginile sortuletului de la uniforma (da, eu am avut uniforma si in liceu!). Spuneai “bine” pe cel mai indiferent ton din dotare si clipeai caprioreste din gene. Apoi va plimbati de mana prin parc.
Mai tarziu, dupa ce ti se cerea prietenia si faceati bataturi de la atat umblat prin parc, te saruta. Rusinica. Fastaceala. Zambete. Daca era un baiat rau (dar foooartte rau) iti punea mana pe-o… san. Tu, obligata sa te fastacesti, spuneai ca nu-ti place. Stateai suparata vreo doua zile dupa care te prefaceai ca ai uitat.
Mai apoi, muuuulllt mai apoi, daca relatia evolua si voi doi erati majori si vaccinati in toate tarile lumii, se lasa cu sex. Pradon! Dragoste. Iesea un balamuc. Tu habar n-aveai ce-i aia. Citisei prin Bravo si pe net, dar iti dadea cu virgula. El se sfatuise cu colegii (dar numai asa, pur informativ, nu se putea sa comunice planurile pe care le avea cu tine sau, mai rau, sa confirme ca actul nu avusese deja loc).
In fine. Actiunea atent planuita reusea sa penetreze realitatea. Putea sa fie bine, putea sa fie rau. Intr-o prima faza nu conta. Era frumos. Ajungeai acasa alt om. Nu erai, dar te credeai. Aveai impresia ca esti un om mare. Te priveai pret de vreo ora in oglinda cautand-ti schimbari pe care stiai ca nu le vei gasi, dar iti placea sa le cauti.
Peste ceva timp binele si/sau raul incepea sa se simta. (In)compatibilitatile isi spuneau in cele din urma cuvantul. De aici, relatia putea sa mearga sau nu. Daca nu mergea, ieseati omeneste la o cafea. Luati (cica) o decizie impreuna. Cel care nu lua decizia ii dadea dreptate celuilalt din orgoliu. Ramaneati (cica) amici. Dupa ceva timp, deveneati pe bune amici. In mare parte pentru ca observai ca in lume sunt atat de multi oameni defecti incat il apreciai pentru aproape-normalitatea lui.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea de pe vremea mea.
Astazi…
Oamenii nu-si mai dau sanse. Nu asteapta sa caute si sa gaseasca (in)compatibilitati. Nu-s ipocrita. Nu zic sa ne mai netezim sortuletul. Sau sa ne plimbam prin parculete. Ba chiar n-am nimic impotriva sexului din prima seara. Dar cred ca ramane totusi de respectat un cod al bunelor maniere. Cred ca oamenii isi datoreaza cafele. Cred ca oamenii isi datoreaza explicatii. Si cred ca toate frustrarile care ne fac astazi viata un calvar isi au sursa tocmai in nerespectarea acestui cod al bunelor maniere din relatii.
Nu inteleg de ce un sarut nu mai inseamna astazi nimic. Vreau sa spun… de ce sa mai saruti un om daca n-ai in plan sa-l revezi? Si cand am ajuns in punctul in care o noapte de amor nu mai reprezinta nimic? De ce am ajuns in punctul in care ne ridicam aceasta intrebare? Nu e un soi de ilegalitate imorala in cazul in care nu suna? Sau, mai bine, de ce intrebarea nu se pune pe dos? De ce sa nu se framante el asteptand telefonul nostru? De ce niciunul din gesturile de mai sus nu se mai savarsesc exclusiv intre oameni care vor (sau cred ca vor) incepe o relatie? De ce actiuni dedicate exclusiv indragostitilor au ajuns sa fie practicate de oameni care nu cauta dragostea. Si ce anume cauta oamenii care nu cauta dragostea?
In Germania exista o lege nescrisa a relatiilor interpersonale. “Legea” reglementeaza distanta dintre doua persoane care intra in contact una cu cealalta in viata de zi cu zi. Distanta unanim acceptata este de lungimea unei maini. Daca ai depasit aceasta distanta, inseamna ca ai intentii amoroase serioase. In consecinta, cealalta persoana cam stie la ce sa se astepte. Nemtii iau totul foarte in serios, pe cand romanii nu mai iau nimic in serios. Relatiile afective sunt cele mai lovite de aceasta neseriozitate romaneasca.
CRED CU TARIE CA AVEM NEVOIE DE TIMP SA NE CUNOSTEM ,NU MI SE PARE UN MODEL DEMN DE URMAT IN A SARI IN PAT DIN PRIMA SEARA !
Toti cauta o relatie mai buna decit ce pe care o au daca nu e oficializata ;uneori chiar si asa mai calca in strachini.Primul sarut intre doua persoane e prima apropiere primul contact e curiozitatea apoi ce urmeaza daca mai urmeaza e altceva.
Primul sarut-primul fior,nimic nu se compara cu asa ceva!Trebuie sa fi prea blazat sa nu simti nimic in fata primului sarut.Este primul contact tactil intre doua persoane care incearca sa se apropie,sa se cunoasca
Traim in secolul vitezei. De aceea toate lucrurile se intampla mult mai repede!!! Nu mai avem timp de pierdut…
Lucrurile au evoluat.. poate prea mult. Ascult si eu diferite astfel de povestiri si raman pe ganduri.. n-am avea cum sa ne intoarcem, sa facem sa fie cum era. Mai ales generatiile care s-au nascut si au crescut cand lucrurile erau schimbate deja…
da…
Din pacate, dragostea nu mai are aceeasi semnificatie ca in vremurile de altadata.Multe cuvinte ar trebui sa aiba alte intelesuri inscrise in dictionar.Probabil asta inseamna modern, evolutie.Se pare ca pornirile sexuale tin loc de orice, stau la baza tuturor lucrurilor . E ceea ce ne domina, ce ne obsedeaza.In final, nu mai stim cine suntem si ce ne dorim cu adevarat in viata. O persoana sensibila si sufletista devine o victima, e considerata anormala. Oare cat de mult mai urmeaza sa “evoluam”?
Trebuie sa intelegem ca totul evolueaza fie ca ne place fie ca nu si fiecare generatie are propriul mod de a reactiona in fata sentimentelor, a dragostei. Nu cred ca s-a pierdut ceva din iubirea si modul in care se manifesta ea pe timpul bunicilor, parintilor…Cred ca “s-a adaptat” la modul in care aceasta generatie simte, gandeste si reactioneaza. O fi bine, o fi rau? Nimeni nu poate stii.Cert este ca nu ne ramane decat sa transmitem in continuare din generatie in generatie ceea ce reprezinta dragostea si cum s-a manifestat ea de-a lungul timpului, iar cei care vor veni vor alege cum sa o traiasca. Sa nu uitam sa iubim!
E ca si cum am fi trecut de la o extrema la alta. Unde sunt emotiile, vibratiile primului sarut, primei atigeri? Nu punem sentimente, de aceea partenerii se schimba des. Asa ajungem doar sa practicam un sport… Pacat!
..vremurile se schimba, ceea ce simtim depinde de fiecare
cred a acest articol este putin deplasat, intradevar nu se mai pune accent pe dragoste, dar ceva in suflet tot simti pentru persoana de langa tine
As vrea sa traiesc si eu macar un an in trecut, visez la o iubire asa .Din pacate noi nu avem timp de iubire alergam zilnic dupa bani ..Am dreptate ?
fiecare fata viseaza la fat frumos pe un cal alb..la primul sarut.Primul sarut care nu se uita.din pacate mireasma si simplitatea dragostei a inceput sa dispara.
Este plin de adevar acest articol.
mult adevar ……………
Azi doar sexul, cariera, si banii conteaza. Am avut si am parte de tot ce ai scris in prima parte.ce frumos era si este!!!!!sunt o norocoasa!
mult adevar…..vremurile s-au schimbat
Emotiile sunt undeva in noi, dar orgoliul si mandria, ne fac sa dorim sa fim ceea ce u suntem.am devenit insensibili ptr ca ne e rusine sa fim noi, fara sa ne dam seama ca toate aceste lucruri, pana si rusinea de a avea primul sarut, sau timiditatea pot fi, si vor fi cu siguranta cele mai frumoase amintiri…unele lucruri se invata doar la momentul lor, de ce grabim lucrurile?
Pacat ca vorbim de aceste lucruri la timpul…………… trecut……………..
acum nu se mai face dragoste se face sex” ..:| .pacat!
pai daca suntem in secolul vitezei, daca ziua s-a scurtat cu aproximativ doua ore, daca noi facem copii soarelui…cum ai mai vrea sa mai existe “timpul” necesar pentru idile, emotii, rusine si fastaceli?! acuma tac pac si totu-i gata. vise! dar doar vise frumoase!
mult adevar….
Ai dreptate
Vremuri frumoase
Frumos, fastacit,emotiiiii
frumos
foarte dragut
Ceea ce citesc aici este foarte frumos, romantic dar nu mai este de actualitate.Acum nu stiu cine mai are fluturi in stomac la primul sarut.Cred ca fetele din ziua de astazi au fluturi in stomac la prima masina sau la prima partida tare de sex?
frumos si romantic dar nu de actualitate
se pierde cea ce este frumos intr-o relatie
este plin
de adevar acest articol