Vazusem eu prin filme ca tipele grozave care arata de-ti sta mintea in loc reusesc intotdeauna sa imbine cariera cu viata personala. In timpul zilei taie, secera si calca in tocuri toti barbatii care le ies in drum. Isi vantura fundul imbracat in fuste creion pe holurile unor cladiri de birouri uriase, cu geamuri gigant spalate de barbati musculosi si rezolva toate problemele importante pe care nimeni altcineva nu le intelege. Apoi, spre noapte, ajung acasa intr-un apartament mobilat minimalist, isi arunca pantofii cu toc intr-un colt si isi desfac cocul nealterat pe parcursul zilei. Apoi arunca puiul in cuptor si se schimba intr-o tinuta sexoasa. Isi asteapta iubitul la lumina lumanarii, apoi fac sex salbatic si adorm ca niste mici zane cu mainile impreunate sub urechiusa dreapta.
Ieri, ca si cand nu avem nimic de facut, m-am gandit ca, de vreme ce ele pot sa o faca in fiecare zi, de ce n-as reusi macar o data si eu?
Ok, eu nu am vreun job mai cu mot si nu lucrez intr-o cladire de birouri spalata de musculosi. Eu am un “job zuzu” (pe care nu l-as da la schimb pe nimic in lume), lucrez intr-un birou cu jucarii si mocheta patata de cafea si vin fiert. Geamurile noastre sunt spalate de Viorica (si asta numai pe jumatate fiindca pe cealalata parte stau lipite foi cu perlute rostite de-a lungul timpului), iar atunci cand dau de o problema mai serioasa, ma pun pe plans fiindca nu sunt in stare sa o rezolv dintr-o privire. Apoi, eu nu am cocul pus la punct, nici spranceana pensata la dunga si nu pot purta fusta creion fiindca mi se muleaza pe fund si pe coapse si arat ca un cremwurst polonez uitat pe aragaz.
Dar ajung totusi seara acasa si-mi arunc ghetele imblanite intr-un colt. Si, dupa ce ies din blugi si colanti si strampi, gandesc ca ar fi dragut sa pregatesc cina si sa-mi astept iubitul la lumina lumanarii. Pun puiul in cuptor asa cum am invatat de la super-femeie. Mie imi ia vreo 10-15 minute, nu 2. Fiindca puiul trebuie spalat, taiat, condimentat, si asezat in tava. Iar tava in cuptor iar cuptorul nu e incalzit de la sine putere. Intre timp, pisica urla si se urca pe piciorul meu ca pe o liana in speranta ca va primi o bucata de carne cruda. Ma felicit in gand ca nu mi-am pus dresul pe mine si ii arunc pisicii o bucata de carne. Carnea face mizerie, pisica o ia si o imprastie prin living. ~x(
Arunc puiul in cuptor (zboara puiule, zboara!), dau fuga sub dus si realizez ca, spre deosebire de mesele superfemeilor din filme, masa mea nu stie sa se aseze singura si nici garnitura nu se gateste ca prin minune.
Cu ultimul strop de putere gasesc in fundul sertarului cu lenjerie intima punguta cautata. Nu e vreo tinuta sexoasa, ci un soi de costumas imbulinat in care arat ca un iepuras supradimensionat, dar la naiba! nu mai scotocesc pentru altceva. Ma felicit pentru incadrarea in timp si ma pregatesc sa imi intampin iubitul cu mareata mea… surprizaaaaaa!!!!
Casc de vreo treizeci de ori in timpul mesei, iau doua guri de vin, plimb puiul uscat prin farfurie, las vasele nespalate, imi sarut iubitul suav pe obraz, ma schimb in pijamaua flausata si ma prabusesc in pat.
Nu-s facuta sa fiu super-ceva. Nu cred ca exista vreo femeie in lume care le poate face pe toate fara nicio problema. Nu cred ca poti sa imbini cariera cu familia si sexul cu stelele Michelin. Cred ca ajungi la un moment dat la un punct in care realizezi ca trebuie sa renunti la ceva pentru a avea aproape totul.
