Toata lumea vrea sa fuga din Romania cat se poate de repede. Eu n-as pleca daca as avea ocazia. Probabil ca am si avut-o, dar am trecut pe langa ea fara sa o bag in seama. Pentru ca adevarul este ca nu-mi doresc de nicio culoare sa plec. Nu cred ca as putea sa ma simt acasa nicaieri altundeva, indiferent cat de cald si bine mi-ar fi in vreun alt loc. Continue Reading
Nu am mai scris deloc. Nici aici, nici pe Kudika, nici prin documentele pe care obisnuiesc sa le deschid (si niciodata sa le termin). Nu mai am nimic de spus, nimic de plans, nimic de planuit sau de promis. Sunt fericita. Iar starea aceasta imi innoada cuvintele in tastatura. Continue Reading
Mi-a fost intotdeauna imposibil sa renunt la lucruri. Fie bune, fie rele, am ales intotdeauna sa pastrez toate catrafusele inutile. M-am simtit in repetate randuri vinovata. Poate ca unora le-ar fi de folos lucrurile pe care eu nu le mai port sau jucariile cu care (evident) eu nu ma mai joc. Insa mi-am gasit intotdeauna scuze: poate slabesc/ma ingras/ revine moda. Poate jucariile au suflet si sufera cand sunt parasite. Poate surubelul asta imi va folosi odata. Poate barbatul asta se va schimba. Poate o diploma faculatii pe care n-am avut suflet sa o abandonez la timp imi va fi de folos intr-o zi. Si uite asa am sfarsit prin a strage o multime de tampenii in viata mea, un bagaj imens de lucruri care imi sufoca existenta.