Sometimes the smallest things take up the most room in your heart. (Winnie The Pooh)
Postul acesta imi suna teribil de stupid atunci cand incerc sa-l scriu, dar totusi mintea mea continua sa-l formuleze in gol, de parca m-ar obliga sa notez aceste randuri. Asa ca ma supun resemnata.
Here goes nothing…
E foarte usor sa faci conversatie cu necunoscutii atunci cand ti se vede burtica. Asa ca ieri, desi am mers sa ma pensez la un salon nou, m-am imprietenit imediat cu cosmeticiana. Am aflat ca are doi copii si a avut dureri mai mari de masea decat la nastere. Informatia asta, desi pare complet inutila si cam ciudata, m-a ajutat sa dorm mai bine fiindca imi fac griji deja de ceva vreme ca nu voi fi in stare sa nasc. Sau ca voi fi o mama rea. Sau ca voi trece printr-o depresie postpartum atat de afurisita inca imi voi neglija copilul. In fine, lista temerilor poate continua la nesfarsit. “Toate astea trec atunci cand iti tii in brate prima oara bebelul si realizezi ca ai ceva ce nu mai are nimeni in Univers” mi-a spus proaspata mea noua confidenta.
Stiu ca suna stupid: dar de ieri, de cand am inregistrat cu neuronii imbuibati de hormoni ce mi-a spus acea femeie, sunt fericita. Realizez ca ma asteapta ceva ce nu pot intelege. Ca voi simti o iubire pe care nimeni nu a fost in stare sa mi-o explice pana acum tocmai pentru ca nu poate fi explicata. Ca toata viata mea se schimba intr-un ritm ametitor si e normal sa fiu speriata. Dar se schimba in bine. Traiesc ce mi-am dorit toata viata sa traiesc. Si voi avea ce mi-am dorit toata viata sa am.
Nu iti mai citisem blog-ul demult si am ramas surprinsa cand am vazut acum ca esti insarcinata. Felicitari! Desi nu ne cunoastem si doar ne-am citit din cand in cand, cel putin din cate lasi sa se afle despre tine in scris, esti o persoana deosebita care merita tot ce e mai bun. Asa ca mult succes cu sarcina si sper din tot sufletul sa mai scrii si sa iti mai tii cititorii la curent cu evolutia, pentru ca e intotdeauna o placere sa iti citesc gandurile si starile de spirit. Multa bafta!
Multumesc frumos :* Promit sa scriu mai des si “mai roz” de aici inainte ;))