O privesc pe Diana cuibarita la pieptul meu si-mi trec buzele prin parul ei incredibil de pufos. Miroase a lapte si a sampon de bebe. Chipul i se inroseste de la o crampa (of, ale naibii colici) iar eu observ ca arata fix ca un Silviu nemultumit in miniatura. O privesc topita si o sarut silentios de zeci de ori. Imi trece prin cap ca abia acum inteleg expresia “copil facut din dragoste”. Simt fluturasi in stomac si astept cu nerabdare sa se intoarca Silviu acasa. De data asta nu-mi mai trebuie nimic…
Fericire
