De fapt, eram eu

M-am certat cu Silviu in urma cu cateva saptamani. Era ceva stupid: eu eram furioasa din cauza ca nu gaseam o rochie care sa-mi ascunda suncutele postpartum iar el imi tot arata rochii stramte si albe (serios acum, voi nu credeti ca facea misto de mine?). Cred ca oricine in lume ar fi de acord ca disputa noastra s-ar fi putut rezolva pe cale amiabila. Dar eu am stat apoi vreo doua zile imbufnata, am facut greva foamei, am dormit pe canapea si mi-am planificat atent divortul. Acum, in vreme ce va scriu aceste randuri, imi vine si mie sa rad. La momentul respectiv insa, totul arata in mintea mea complet diferit.

Silviu zice ca-i de vina lauzia (chestie care ma scoate deja din pepeni pentru ca se pare ca hormonii mei au ajuns sa fie invinovatiti pentru orice neajuns din lume), dar adevarul este destul de departe.

Ii marturisesc lui Silviu ca in alte randuri asemenea motive au dus in cele din urma la despartire. De aici, doua concluzii nu-mi dau pace:

1. Oare nu sunt eu de fapt cea vinovata de finalul relatiilor mele anterioare? Poate ca n-au fost ei pe atat de porci pe cat am fost eu nebuna. Poate ca am terminat relatii din motive de nimic. Probabil ca mi-am ales atunci anume cuvintele cat sa ii conving pe toti (inclusiv pe mine, inclusiv pe ei) ca nebuniile mele erau doar simptome ale unor iubiri esuate. “Iti pare rau?” ma intreaba Silviu aproape pus pe harta. Nicidecum. Daca nebuniile mele din trecut m-au adus la el si la Diana, atunci ii multumesc in parte fiecarui pitic de pe creier.

2. Oare noi doi am fi reusit sa ramanem impreuna daca n-ar fi fost Diana? Gandul imi ridica parul maciuca. Nu vreau sa fiu una din acele femei care ramane intr-o relatie de dragul copiilor. Silviu rade. Ne-am fi intors de fiecare data unul la celalalt. Am facut-o si in trecut, pe vremea cand Diana nu era nici in stadiu de proiect. Cumva, ceva, ne-a tras intotdeauna inapoi unul spre celalalt. Si chiar daca am incercat, in repetate randuri sa sabotez inconstient relatia asa cum am facut si in trecut, lucrurile s-au asezat la locul lor. Pentru ca unele iubiri trebuie pur si simplu sa se implineasca in vreme ce altele nu.