In editorialul din aceasta saptamana am scris despre ziua Dianei si despre primul meu an in calitate de parinte. Poate fi citit pe Garbo.
Ieri am serbat ziua Dianei. Mi-am petrecut-o plangand de emotie si rasfatand bebelul. 🙂 Mi-am amintit cum am stat in urma cu un an, vreme de 24 h cu un monitor pe burtica rugandu-ma ca bulina mea de numai 8 luni sa fie sanatoasa si suficient de “coapta”. Cum am invidiat toate mamicile din jur care nascusera deja si puteau sta (credeam eu in naivitatea mea desavarsita) complet linistite. Mi-am amintit frica, apoi usurarea. Si dragostea. Si iarasi frica. Am numarat cu Silviu 365 de nopti dormite iepureste. Ne-am intrebat iarasi cand ne-am facut mari si mai ales cand s-a facut Diana mare, cand a trecut un an (a trecut un an!). Si apoi am plans iar de emotie si am rasfatat bebelul.
Colajul “lunar”mai jos:
