Sunt una din acele ciudatenii ale naturii care nu suporta pafrumurile. Mi-am invinovatit intotdeauna vezica biliara pentru aceasta (lipsa de) gust. In plus, prin primul an de facultate profu’ de anatomie ne-a invatat sa renuntam la parfumuri pe motiv ca am ingreuna munca feromonilor nostri spre nasucul barbatilor. Am fost probabil singura studenta care a imbratisat cu drag acest sfat.
Au fost unele ocazii in care mi-a parut rau ca nu am o asemenea pasiune pentru parfumuri. Imi pare ca sunt un simbol al feminitatii, un pretext de rasfat pe care n-ar trebui sa ni-l refuzam. Dar fix cand aproape ca ma “apucasem” de parfum, am ramas insarcinata si-am crezut ca n-am sa mai pot nici macar sa merg pe acelasi trotuar cu vreo parfumata.
Pana ieri.
Am fost joi la evenimentul de lansare a comunitatii unasiuna.ro de la ING. S-a tinut la parfumeria Madison (ah, ce taram minunat!). Aici mirosurile nu sunt impleticite ametitor ca prin Sephora sau Douglas (nu ca acestea n-ar fi taramuri minunate, dar as prefera sa le savurez cu un carlig de rufe prins de nas) ci sunt parca asortate si completate. Aici miroase discret a parfum, nu intr-un mod agasant. In plus, in cadrul evenimentului, am avut ca “datorie suprema” alegerea parfumului potrivit pentru comunitatea unasiuna. Am ales dintre trei parfumuri – primul mirosea a prajiturici, al doilea era fresh-floral, iar al treilea… of, al treilea, mi-a facut ziua frumoasa.
N-am crezut niciodata ca un parfum ma poate face atat de fericita. Iata insa ca s-a nascut no VI Bourbon Vanille Mad et Len. Miroase (n-ar trebuie sa fie tocmai o surpriza) a vanilie, a prajitura bunicii, a rasfat bun si cald. Si cred ca din pricina lui ma voi “apuca de parfum” :D.
