Nu stiu daca e o chestie numai buna de urlat in gura mare, dar sa-i dam Cezarului ce i se cuvine. De vreo doua zile sunt obsedata de Nicoleta Luciu. Si o admir si o aplaud si ii deschid din cand in cand pagina de Facebook pentru a o admira.
Continue Reading
Food for the thought
Kudi-editorial: Iubiri imaculate
Am crezut ceva vreme ca in iubire nu trebuie sa faci compromisuri. Ca in dragoste trebuie sa fii categoric, hotarat, lipsit de flexibilitate. Ca trebuie sa fii convins ca lupul nu-si schimba naravul, iertarea denota slabiciune, iar o femeie cu adevarat puternica este cea capabila sa plece fara a clipi din viata barbatului care i-a gresit, care a mintit sau care a calcat stramb. Astazi sunt sigura ca lucrurile nu stau chiar asa.
Sunday mood
Cand ma fac mare…
Am citit pe net o poveste foarte draguta: prin America, un tata i-a facut fiicei sale cadou de absolvire un carnetel in care, pe vremea cand ea era mica, toti oameni mari ii urasera succes in cariera si ii ursisera diferite meserii. Fetita a fost atat de impresionata, inca a publicat pe blogul ei carnetul respectiv.
Kindness
Show kindness whenever possible. Show it to the people in front of you, the people coming up behind you, and the people with whom you are running neck and neck. It will vastly improve the quality of your own life, the lives of others, and the state of the world. (Ann Patchett)
Diana danseaza…
Am observat ca toti copiii topaie pe aceasta melodie. Si Diana mea danseaza cand o aude ;))
Diana danseaza…
725 grame
Sometimes the smallest things take up the most room in your heart. (Winnie The Pooh)
Postul acesta imi suna teribil de stupid atunci cand incerc sa-l scriu, dar totusi mintea mea continua sa-l formuleze in gol, de parca m-ar obliga sa notez aceste randuri. Asa ca ma supun resemnata.
Here goes nothing…
Marile iubiri incep cu o portie buna de coaste…
De fiecare data cand am avut de ales intre personajele Sex and the City, m-am identificat intotdeauna Charlotte.
3 foci
Destinul
I don’t understand how a woman can leave the house without fixing herself up a little – if only out of politeness. And then, you never know, maybe that’s the day she has a date with destiny. And it’s best to be as pretty as possible for destiny.
— Coco Chanel
Kudi-editorial
Pana de curand, n-am avut prea multe lucruri de pierdut. Mi-am permis sa fiu deprimata, nemultumita, razvratita si rautacioasa. Sa-mi rezolv problemele suparandu-ma pe tot satul, considerandu-ma nedreptatita si blestemand vesnic gaina rotofeie din curtea alaturata.
Kudi-editorial
Imi tot promit sa fiu mai ingaduitoare. Sa barfesc mai putin. Sa judec mai rar. Sa interpretez negativ mai deloc. Sa pun opreliste vorbelor mele ascutite si remarcelor nesuferite gandite anume pentru a strica ziua sau macar clipa cuiva care m-a calcat pe coada. Sa incetez sa ma mai bucur de pozele nereusite ale femeilor cu care am avut prea putine de impartit acum prea mult timp. Sa nu ma mai bucur de grasimea sau celulita vreunei femei. Sau sa aplaud cu sufletul reusita unei alte scorpii. Si sa nu mai invidiez in secret femeile carora mi se pare ca le iese cum trebuie totul intotdeauna. Of, lista rautatilor mele zilnice poate continua prea mult.
Continuarea pe Kudika.
♥
Pozitiv
Mi-e greu sa schimb felul prapastios in care sunt obisnuita sa-mi planific viata. Mi-e dificil sa nu generez permanent plase de siguranta, planuri de rezerva pentru situatii potentiale in care viata mea nu merge asa cum am gandit-o. Creierul meu lucreaza peste program ca un computer posedat si concepe planuri luand in calcul tot ce-i mai rau, incluzand cele mai nefericite sanse si cele mai ghinioniste ipoteze.
M-am hotarat sa fiu fericita!
Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.
John Locke
2 scene adorabile din filmele mele preferate
Update 🙂 cu nr 3
Povestea Keep Calm!
The Tourist ♥
Pofta de viata
Butonam ca de obicei blogurile. Am ajuns la Radu si al sau interviu cu Iri. L-am citit si mi-a placut. Radu, nu Iri. Asa ca am continuat sa citesc interviurile mai vechi. Am ajuns la o chestie ciudata: “Meet Joe Black” si m-am intrebat, evident, daca e vorba de un interviu cu Moartea sau cu Brad. Nici, nici. E cu un gropar de la Belu. In timp ce-l citeam mi s-a facut pofta de viata. Asa ca vi-l recomand din tot sufletul: Meet Joe Black by Radu Buzaianu.
Hartogareala
Toata lumea vrea sa fuga din Romania cat se poate de repede. Eu n-as pleca daca as avea ocazia. Probabil ca am si avut-o, dar am trecut pe langa ea fara sa o bag in seama. Pentru ca adevarul este ca nu-mi doresc de nicio culoare sa plec. Nu cred ca as putea sa ma simt acasa nicaieri altundeva, indiferent cat de cald si bine mi-ar fi in vreun alt loc. Continue Reading
Ce as mai putea scrie?
Nu am mai scris deloc. Nici aici, nici pe Kudika, nici prin documentele pe care obisnuiesc sa le deschid (si niciodata sa le termin). Nu mai am nimic de spus, nimic de plans, nimic de planuit sau de promis. Sunt fericita. Iar starea aceasta imi innoada cuvintele in tastatura. Continue Reading
Mic ghid: Cum sa renunti la un vis
Mi-a fost intotdeauna imposibil sa renunt la lucruri. Fie bune, fie rele, am ales intotdeauna sa pastrez toate catrafusele inutile. M-am simtit in repetate randuri vinovata. Poate ca unora le-ar fi de folos lucrurile pe care eu nu le mai port sau jucariile cu care (evident) eu nu ma mai joc. Insa mi-am gasit intotdeauna scuze: poate slabesc/ma ingras/ revine moda. Poate jucariile au suflet si sufera cand sunt parasite. Poate surubelul asta imi va folosi odata. Poate barbatul asta se va schimba. Poate o diploma faculatii pe care n-am avut suflet sa o abandonez la timp imi va fi de folos intr-o zi. Si uite asa am sfarsit prin a strage o multime de tampenii in viata mea, un bagaj imens de lucruri care imi sufoca existenta.
Blair
Stiu, probabil ca nu este ceva cu care sa ma mandresc, insa recunosc umil ca sunt indragostita de Blair Waldorf din Gossip Girl. E desteapta, obtine intotdeauna ce vrea, e frumoasa, e cocheta si imi place la nebunie stilul ei preppy. Daca as avea o fetita, as vrea sa o numesc Blair. Dar se pronunta atat de greu in romana, incat renunt la idee inainte de a o incepe :).
Piua!
Cateodata viata te ia prin surprindere cu o asemenea viteza, incat stai si te minunezi incapabil sa schitezi vreun gest sau sa scoti o vorba.
Evenimente pe care le-ai imaginat in cele mai mici detalii, clipe pe care le-ai asteptat o viata se intind in fata ta atat de repede si de natural incat nu iti vine sa crezi. Mi-as dori o telecomanda magica. N-as da timpul inainte sau inapoi. As vrea doar sa pun pauza din cand in cand ca sa pot compila informatiile din jurul meu. Sa pot intelege ce se intampla. Sa pot savura clipele. Sa le pot memora si povesti. Gandurile imi trec insa cu o asemenea viteza prin cap, iar lucrurile se intampla atat de repede incat nu sunt in stare sa fac nimic din tot ce mi-am imaginat ca voi face.
Doar sa ma minunez. Incapabila sa mai schitez un gest sau sa scot o vorba.