Din greseala, pe drumul cel bun

Am coborat din masina si i-am spus la revedere tatalui meu. M-am urcat in tramvaiul 5 si am pornit (nu stiu bine de ce) catre Hala Traian. Stiam care mi-e destinatia, insa pur si simplu nu reuseam sa ma orientez. Ma miscam incet, mi-era cald desi era frig si nu-mi puteam ordona gandurile. Aveam febra?

Am inteles intr-un final ca merg in directia opusa celei pe care mi-o doream. Cum de gresisem? Ani de-a randul am batut acest drum catre scoala si inapoi. Am ramas totusi in tramvai. Ma indreptam catre Nadina. Poate ca asa era mai bine. Sina paralela m-ar fi dus intr-o directie tare gresita.

M-am trezit transpirata toata. Afara soarele lumina puternic iar in casa era o caldura insuportabila. Telefonul vibra pe noptiera. Era Nadina.

SHARING IS CARING 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *