M-a pus naiba sa imi fac curatenie in inboxul telefonului. Aveam 936 de mesaje primite. Am gasit sms-uri din cele mai vechi timpuri. Am gasit despartiri, impacari si iubiri nebune. Am gasit plansete, consolari, prietenii, certuri. Mi-am gasit o buna parte din viata.
Month: February 2011
Karmic
Va spuneam in urma cu cateva zile ca am intrat intr-o noua belea. Mi-era ciuda pentru ca aveam de ales, credeam eu la momentul respectiv, intre a pasi stramb si a calca drept. Si alesesem, din pricina dorintei, din cauza instinctului care nu-mi permitea altfel, sa mai fac o prostie. Imi spuneam ca n-am invatat nimic, ca imi repet greselile la nesfarsit. Dar acum nu mai cred asa ceva.
Tentatie
Mi-am inceput anul intr-o dispozitie singuratica. Am indepartat din jurul meu pe toata lumea. N-am mai iesit in oras decat in ocazii speciale, n-am mai primit musafiri seara de seara, n-am mai petrecut noptile in fata calculatorului cu Facebook-ul si cu mess-ul deschis. M-am insotit, seara de seara, de o cana de ceai si o carte. Am pierdut orele facand bai lungi, abdomene sau planuri. Am inchis telefoane si usi, mi-am astupat urechile si mi-am alungat prietenii.
Geografic convenabila
Nu mi-a placut niciodata geografia. In clasa a patra am copiat la o lucrare si am fost prinsa de catre ” doamna’ ” din cauza ca m-a parat Andrei. Andrei pe care nu-l mai tin minte, dar stiu sigur ca am suferit teribil in urma gestului sau fiindca eram indragostita de el.
Remember me
Nu-s vreo fana infocata a lui Edward Cullen (mai putin cunoscut sub numele de Robert Pattinson). Nu-mi plac deloc dramele. Si cred ca filmele intunecate de umbre triste ar trebui interzise femeilor potential depresive. Iata de ce, recomandarea mea de a vedea “Remember me” are valoare. Fiindca filmul incalca toate regulile mele si totusi este dragut.
Oara viata chiar nu-ti ingaduie fericirea?
Am gasit solutia!
Prietenul meu, Cosmin, a gasit o solutie cel putin neobisnuita pentru prevenirea si tratamentul eficient al depresiei si pentru calmarea nervilor:
Teoria perioadei refractare
De cateva saptamani bune sunt intr-o stare de existenta complet liniara. Fac umbra pamantului. Nu traiesc. Nu fac nimic special: Ma trezesc, mananc cereale cu lapte, merg la birou, beaua cafea, lucrez opt ore, ma intorc acasa, mananc salata, fac o ora de sport, o baie lunga, ma uit la un film si ma culc. Singurele iesiri din normal sunt cele in care dau iama in ciocolata si apoi imi petrec restul timpului facandu-mi procese de constiinta si numarandu-mi colaceii de pe burta. De-ar fi sa-mi reproduc grafic ultimele saptamani din viata, as desena o dunga orizontala pe un EKG.
Vecinul de la 2
Bate in miezul noptii, iar eu incerc sa citesc un curs de anatomie pentru examenul de la sfarsitul saptamanii. Ma enerveaza cursul mai mult decat m-as fi asteptat.
Only time
Astazi, printre sutele de inimioare, melodii si mesaje siropoase de pe Facebook, s-a strecurat si un clip care mi-a intors ziua cu susul in jos si apoi cu josul in sus:
Lupul, parul si naravul
Am prins-o de dimineata pe Mitzi Pizi in timp ce bea apa din vasul de WC. Am paralizat! Eu dorm bot in bot cu pisica asta! E cea mai delicata, cea mai buna, cea mai dulce si (culmea!) cea mai frumos mirositoare fiinta din Univers. Am sperat ca e prima si ultima data cand face asa ceva si mi-am promis sa tac chitic, sa nu spun nimanui ca pisica mea e o tomberoniera. Insa apoi am avut o idee si am simtit nevoia sa o impartasesc.
Tortura
Ce ai lua?
Am vazut aseara un film haios – An bisect / Leap Year (pe care vi-l recomand intr-o seara cu fetele) in urma caruia am ramas cu o intrebare foarte interesanta: Daca ti-ar lua foc toata casa si ai avea numai 60 de secunde pentru a lua ceva, ce ai alege sa salvezi?
Raspunsul meu a venit aproape instant: as lua-o pe Mitzi Pitzi si, daca as mai avea timp, as salva si hardul cu texte si poze.
Tu ce ai lua?