Ziua de dupa tine

Soare. Desprind cu greu pleoapele. Sunt umflate. De plans. Ma doare capul. De la vin. Era un vin bun. Doar ca l-am baut prost. Incerc sa ridic capul. Of, cunosc senzatia asta: la naiba, e real, n-a fost doar un vis urat.


Ma ridic din pat. Doare tot. Ma lovesc de papucii lui. Ii impachetez si ii pun in sertar. M-am saturat sa tot ascund papucii astia de fiecare data cand un barbat dispare din viata mea.

Baie. Periuta lui de dinti. Nu ma simt pregatita sa o arunc. Cafea. In chiuveta inca zace nespalata cana lui. Inca nu pot sa o spal.

Intind mana catre sifonier. Nu sunt in stare sa ma imbrac. Poate ca nici nu trebuie. Trag draperiile, ma arunc la loc in pat. Imi cufund fata in perna. Simt mirosul lui inca impregnat in asternuturile mele. Oana to self: Arde-le!

Trebuie. Ma urnesc. Tin capul sus, mai am cateva ore lungi pana cand e decent si legal sa beau alcool. Iar.

SHARING IS CARING 😉

One Comment

  1. Capul sus! E mult prea adevarata vorba aceea cum ca, “timpul vindeca tot”. Aminteste-ti relatiile din trecut care s-au terminat. Probabil te-ai simtit la fel ca acum. Si tot la fel de probabil dupa ce timpul a trecut, te-ai uitat in trecut si ti-ai dat seama ca nu mai simti nimic. Eu am invatat sa nu mai fac o drama din faptul ca am pierdut sau pierd pe cineva. Viata m-a invatat sa-i multumesc pt faptul ca a indepartat de langa mine o persoana care pur si simplu nu era pt mine.. Asa ca, ridica-te din pat, lasa vinul (oricat de bun ar fi :P) si bucura-te de libertate. Take care

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *