Am pasit, deja de aproape doi ani, intr-o lume magica de care nu cred ca ma voi satura vreodata. Am cunoscut in aceasta perioada maestri reiki, magi, vracite. Si cativa schizofrenici ;).
Da, m-am intrebat si eu de multe ori daca nu cumva sunt… suntem toti dusi cu pluta. Intocmai ca Alice din Tara Minunilor, am decis ca nu exista, ori cel putin nu cunosc, persoana care are autoritatea de a decide ce e realitate si ce e imaginatie. Si apoi, cat timp magia infrumuseteaza viata, eu consider ca isi castiga, fie si numai prin aceasta calitate, dreptul de a fi acceptata fara prea multe intrebari.
Dar nu despre asta voiam sa va scriu, ci despre normalul dintr-o lume ce gazduieste cam tot ce e ciudat pe Pamant, in special in opozitie cu anormalul cel de toate zilele, cu lipsa bunului simt si a regulilor elementare de convietuire, probleme cu care ne confruntam, din pacate, din ce in ce mai des.
Inca de la primul pas in aceasta lume fermecata, nu am putut sa nu observ felul atat de firesc in care piesele de puzzle se asaza atunci cand iti permiti sa privesti lumea fara prejudecata, logica naturala a unor fapte aparent smintite.
Sa luam cateva exemple:
Somnul este un subiect vesnic sensibil pentru mine. De cand sunt mama, dorm iepureste si ma odihnesc pe masura. Iata de ce nu ratez nicio informatie legata de optimizarea somnului. Asa se face ca in una din zile, prin una din cartile mai putin plimbate prin facultatile de medicina, am citit ca in timpul somnului celulele se fac mici-micute pentru a permite chi-ului sa circule printre ele. Mda…
In ziua urmatoare mi-a aterizat sub ochi un interviu cu Rick Wassing, cercetator la Dutch Institute for Brain Research. Conform acestuia, in timpul somnului, celulele din creier se micsoreaza cu cateva zeci de procente pentru a permite fluidului interstitial sa curate ‘deseurile’ din mintea noastra.
Mi s-a confirmat asadar inca o data ca spiritualitatea nu contrazice medicina decat daca te incapatanezi foarte tare sa vezi doar plusurile sau doar minusurile uneia dintre ele.
Natura iti face plinul cu energii pozitive.
M-am trezit cerandu-i vracitei mele o harta cat mai exacta pentru a gasi zonele purificatoare de energii din Bucegi. “Nu vrei mai bine sa faci o drumetie?” mi-a raspuns pe acelasi ton calm cu care m-a obisnuit. Mi-am dat seama atunci ca si eu sarisem gardul. Ca in goana dupa fantastic uitasem sa ma bucur de frumos. In realitate, fiecare om, spiritual sau ba, este de acord ca o zi petrecuta in mijlocul naturii te (sic!) energizeaza. Nu stim exact cum sa explicam influenta naturii. Sa fie de la aerul curat, sa fie de la apa marii, sa fie ce o fi, dar suntem de acord ca e de bine. Si e suficient.
Aura este un subiect intalnit fara indoiala in ezoterism. N-am reusit sa vad vreodata nici macar o firmitura de aura – a mea sau a altora. Insa mi-e clar ca noi, oamenii, la fel care orice alta componenta a Pamantului, emitem un camp energetic. De vreme ce pot sa accept ca sunt oameni in prezenta carora ma simt bine si altii de care imi vine sa fug mancand pamantul, sau cat timp sunt sigura ca exista locuri care pastreaza emotii (ai vizitat Auschwitz?)… ei bine, aura suna ca o explicatie extrem de plauzibila.
Aura are multiple roluri, unul mai incitant decat celalalt. Luate la puricat insa, nu sunt cu mult diferite de functiile pielii: tegumentul are functie de protectie, de comunicare si, desigur, cea de organ de simt. Aura, aceasta piele a spiritului, face cam aceleasi lucruri, doar ca in registrul in care ea insasi este intalnita – are rol de comunicare (mai evident pentru cei care o pot vedea, dar la fel de util pentru cei care o simt), de protectie (o aura intinsa, cu vibratii pozitive, incarcata cu dragoste si lumina este ca un scut invincibil). Pielea este un organ de simt. Nici aura nu se lasa mai prejos. Dimpotriva – in timp ce pielea poate obtine informatii numai din imediata sa apropiere, aura are o intindere mai mare (despre Budha se spune ca avea o aura intinsa pe mai multi kilometri).
Exemplele pot continua mai departe de puterea mea de intelegere. Daca ti-am deschis apetitul, iti recomand sa rasfoiesti Inteligenta materiei de prof Constantin Dulcan.
Cu drag,
Oana
