Am pe noptieră o ventuză pentru masaj anticelulitic. În unele seri, foarte rar, când nu adorm înainte ca fața să-mi atingă perna, mă masez cu respectivul dispozitiv. Poate-poate…
Aseară, după ce am scos-o pe Diana de la baie, am lăsat-o în moțul patului cu gândul să apuc și eu un duș scurt. Zgâtia mea însă a văzut ventuza pe noptieră și a început:
– Ce faci cu asta, mami?
– Masaj.
Și dau să intru în baie.
– Ce fel de masaj?
Ma opresc in ușa.
– Anticelulitic.
– Ce e celulita?
Evident. Cum nu am anticipat asta?
– Celulita este aspectul ăsta de gropiță în piele. Toate fetele o au și toate vor să scape de ea.
Dacă aș fi filmat-o pe Diana în acel moment, astăzi eram celebră în tot internetul. Reacția ei nu poate fi reprodusă prin cuvinte, dar am să încerc: Zgâtia a aruncat ventuza cu boltă în colțul opus și cu o voce scandalizată a răspuns aproape țipând:
– Eu nu vreau să scap de ea! E omenească!
Și cu acest gând, dragile mele, am intrat la duș. Plănuiam un “duș de mamă”, 5 minute cu tot cu uscat pe păr, dar mi-am permis un mic răsfăț în cinstea dispoziției pe care mi-a oferit-o micuța mea înțeleaptă.
Starea mi-a fost amplificată de aromele dezlănțuite din ambalajele elegante ale produselor Sabon pe care le-am găsit cu plăcere pe marginea căzii. Așa că mi-am oferit întreg ritualul de iarnă, în 3 pași, curățare, exfoliere și hidratare a pielii cu toate ale ei – de la celulita cea omenească, la vergeturile de mamă și coapsele de femeie.
Mi-am amintit că fiecare tratament aplicat pielii ar trebuie să fie încărcat cu dragoste, mângâiere și blândețe. Că în urmă cu ceva vreme, am participat la un workshop despre self-love în care speakerul ne-a explicat că acel masaj anticelulitic tip snopeală pe care l-am practicat toate la un moment dat în viață transmite un mesaj de neiubire corpului. Că independent de procentul de grăsime în trupul meu, frumusețea întotdeauna a fost direct proporțională cu fericirea. Și că s-a întâmplat să fiu teribil de tristă la 52 kg și extraordinar de frumoasă la 75. Și câte și mai câte mi-au trecut prin cap amețită de parfumul de levănțică și măr al uleiului meu de duș…
Dincole de clișee și mesaje publicitare, frumusețea este o stare de spirit. Este prietenie cu noi însene, este respect și înțelegere față de propriul corp, este autocunoaștere și maturitate emoțională accesibilă oricui, la orice vârstă. Drept dovadă, eu am înțeles-o de la înțeleapta mea de 6 ani.
