♥
Author: Oana
Pozitiv
Mi-e greu sa schimb felul prapastios in care sunt obisnuita sa-mi planific viata. Mi-e dificil sa nu generez permanent plase de siguranta, planuri de rezerva pentru situatii potentiale in care viata mea nu merge asa cum am gandit-o. Creierul meu lucreaza peste program ca un computer posedat si concepe planuri luand in calcul tot ce-i mai rau, incluzand cele mai nefericite sanse si cele mai ghinioniste ipoteze.
M-am hotarat sa fiu fericita!
Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.
John Locke
2 scene adorabile din filmele mele preferate
Update 🙂 cu nr 3
Povestea Keep Calm!
The Tourist ♥
Pofta de viata
Butonam ca de obicei blogurile. Am ajuns la Radu si al sau interviu cu Iri. L-am citit si mi-a placut. Radu, nu Iri. Asa ca am continuat sa citesc interviurile mai vechi. Am ajuns la o chestie ciudata: “Meet Joe Black” si m-am intrebat, evident, daca e vorba de un interviu cu Moartea sau cu Brad. Nici, nici. E cu un gropar de la Belu. In timp ce-l citeam mi s-a facut pofta de viata. Asa ca vi-l recomand din tot sufletul: Meet Joe Black by Radu Buzaianu.
Hartogareala
Toata lumea vrea sa fuga din Romania cat se poate de repede. Eu n-as pleca daca as avea ocazia. Probabil ca am si avut-o, dar am trecut pe langa ea fara sa o bag in seama. Pentru ca adevarul este ca nu-mi doresc de nicio culoare sa plec. Nu cred ca as putea sa ma simt acasa nicaieri altundeva, indiferent cat de cald si bine mi-ar fi in vreun alt loc. Continue Reading
Ce as mai putea scrie?
Nu am mai scris deloc. Nici aici, nici pe Kudika, nici prin documentele pe care obisnuiesc sa le deschid (si niciodata sa le termin). Nu mai am nimic de spus, nimic de plans, nimic de planuit sau de promis. Sunt fericita. Iar starea aceasta imi innoada cuvintele in tastatura. Continue Reading
Mic ghid: Cum sa renunti la un vis
Mi-a fost intotdeauna imposibil sa renunt la lucruri. Fie bune, fie rele, am ales intotdeauna sa pastrez toate catrafusele inutile. M-am simtit in repetate randuri vinovata. Poate ca unora le-ar fi de folos lucrurile pe care eu nu le mai port sau jucariile cu care (evident) eu nu ma mai joc. Insa mi-am gasit intotdeauna scuze: poate slabesc/ma ingras/ revine moda. Poate jucariile au suflet si sufera cand sunt parasite. Poate surubelul asta imi va folosi odata. Poate barbatul asta se va schimba. Poate o diploma faculatii pe care n-am avut suflet sa o abandonez la timp imi va fi de folos intr-o zi. Si uite asa am sfarsit prin a strage o multime de tampenii in viata mea, un bagaj imens de lucruri care imi sufoca existenta.
Blair
Stiu, probabil ca nu este ceva cu care sa ma mandresc, insa recunosc umil ca sunt indragostita de Blair Waldorf din Gossip Girl. E desteapta, obtine intotdeauna ce vrea, e frumoasa, e cocheta si imi place la nebunie stilul ei preppy. Daca as avea o fetita, as vrea sa o numesc Blair. Dar se pronunta atat de greu in romana, incat renunt la idee inainte de a o incepe :).
Piua!
Cateodata viata te ia prin surprindere cu o asemenea viteza, incat stai si te minunezi incapabil sa schitezi vreun gest sau sa scoti o vorba.
Evenimente pe care le-ai imaginat in cele mai mici detalii, clipe pe care le-ai asteptat o viata se intind in fata ta atat de repede si de natural incat nu iti vine sa crezi. Mi-as dori o telecomanda magica. N-as da timpul inainte sau inapoi. As vrea doar sa pun pauza din cand in cand ca sa pot compila informatiile din jurul meu. Sa pot intelege ce se intampla. Sa pot savura clipele. Sa le pot memora si povesti. Gandurile imi trec insa cu o asemenea viteza prin cap, iar lucrurile se intampla atat de repede incat nu sunt in stare sa fac nimic din tot ce mi-am imaginat ca voi face.
Doar sa ma minunez. Incapabila sa mai schitez un gest sau sa scot o vorba.
25
Datorita unei sarcini delicioase ce mi-a fost data in redactie, incerc sa gasesc , de cateva zile bune incoace, cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie femeile. Le-am definit si caracterizat, le-am impartit pe categorii si le-am prezentat in tabele. Continue Reading
Anul Dragonului
Barbatul ideal
Astazi, in timp ce dezbateam cu colegele tinutele de la Golden Globes, am ajuns la o polemica inevitabila: Cine e cel mai grozav? Brad Pitt sau George Clooney?
Este o mare surpriza pentru mine ori de cate ori cineva in alege pe Brad Pitt in fata lui Clooney. Nu mi-a placut Brad Pitt nici cand era frumos, daramite acum, cand si-a lasat barba si par lung si aduce a capitanul Nemo. In fine. Mi-am amintit si ca, in copilarie, eu eram indragostita de Kevin, nu de Nick. Iar astazi, cand gusturile mi-au ramas aproape neschimbate, militez pentru barbatul cu par pe piept si nu pentru frumuselul dat cu gel.
♥ ♥ ♥
Ador rochiile realizate de Maria Lucia Hohan. In urma cu cateva zile m-am minunat cateva minute in sir de rochita asta:
The piano guys
Am gasit intamplator un clip pe youtube cu acesti baieti si de atunci ii ascult fara oprire. Enjoy!
10 procente
In cea de-a doua zi a acestui an am asistat (fara permisiune si cam fara bun simt) la o scena care mi-a ramas intiparita in minte pana acum. Continue Reading
2011 vs 2012
Anul trecut, putin dupa miezul noptii, ma asezam la masa din bucataria apartamentului din Colentina in care Andra locuia pe atunci si intocmeam o lista de rezolutii pentru 2011. Pe jumatatea de coala A4 semnata de noi doua se inghesuiau promisiuni marete, schimbari uriase si sperante din plin. Continue Reading
I-am scris Mosului
Felicitari de Craciun
Sursa felicitare de Craciun
Plimbare
Il ascult non stop :)
Cum il recunosti?
Am asteptat semne divine, am cautat miracole, explicatii in legende si-n vise si in carti. Mi-am imaginat un bec dintr-un program de astrologie care ar palpai precum avertizarea de atac cu bomba nucleara atunci cand data nasterii mele s-ar intalni cu a lui. Si-am cautat confirmari de jur imprejur, apobarea bunicii si-a pisicii si a tuturor celor dragi. Pana cand, intr-o zi, am incetat sa mai cer pareri. A incetat sa-mi mai pese de suflete pereche, de semne si de confirmari. Am inceput sa ma tem ca voi pierde ceea ce am deja, sa ma feresc din calea destinului care mi-ar putea prezenta altceva.
Amintiri despre Craciun
1. Cand eram mica, il pandeam pe Mosu’ din spatele usii dormitorului meu. Dupa ce auzeam pasi si zgomot de ambalaj, mai asteptam 5 minute si dadeam buzna la cadouri.