Am observat ca toti copiii topaie pe aceasta melodie. Si Diana mea danseaza cand o aude ;))

Sometimes the smallest things take up the most room in your heart. (Winnie The Pooh) Postul acesta imi suna teribil de stupid atunci cand incerc sa-l scriu, dar totusi mintea mea continua sa-l formuleze in gol, de parca m-ar obliga… Continue Reading →

I don’t understand how a woman can leave the house without fixing herself up a little – if only out of politeness. And then, you never know, maybe that’s the day she has a date with destiny. And it’s best… Continue Reading →

Pana de curand, n-am avut prea multe lucruri de pierdut. Mi-am permis sa fiu deprimata, nemultumita, razvratita si rautacioasa. Sa-mi rezolv problemele suparandu-ma pe tot satul, considerandu-ma nedreptatita si blestemand vesnic gaina rotofeie din curtea alaturata. Continuare pe Kudika

Imi tot promit sa fiu mai ingaduitoare. Sa barfesc mai putin. Sa judec mai rar. Sa interpretez negativ mai deloc. Sa pun opreliste vorbelor mele ascutite si remarcelor nesuferite gandite anume pentru a strica ziua sau macar clipa cuiva care… Continue Reading →

Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor. John Locke

Update 🙂 cu nr 3

Butonam ca de obicei blogurile. Am ajuns la Radu si al sau interviu cu Iri. L-am citit si mi-a placut. Radu, nu Iri. Asa ca am continuat sa citesc interviurile mai vechi. Am ajuns la o chestie ciudata: “Meet Joe… Continue Reading →

Mi-a fost intotdeauna imposibil sa renunt la lucruri. Fie bune, fie rele, am ales intotdeauna sa pastrez toate catrafusele inutile. M-am simtit in repetate randuri vinovata. Poate ca unora le-ar fi de folos lucrurile pe care eu nu le mai… Continue Reading →

Cateodata viata te ia prin surprindere cu o asemenea viteza, incat stai si te minunezi incapabil sa schitezi vreun gest sau sa scoti o vorba. Evenimente pe care le-ai imaginat in cele mai mici detalii, clipe pe care le-ai asteptat… Continue Reading →