Obișnuiam să îmi fac analizele anuale în octombrie pentru că este luna în care m-am născut și mi se părea logică asocierea. Până când am început să găsesc diverse “bube” și apropierea lunii octombrie a început să-mi provoace dureri de cap ;). Așa că am făcut fix ce ar face tot fricosul: nu m-am mai dus. Octombrie a trecut, frica mi-a rămas înghesuită într-un colț întunecat al minții și am ignorat-o până săptămână trecută când, aterizată în mijlocul unui eveniment despre sănătatea femeii, m-am răzgândit.
Evenimentul în cauză era prilejuit de aniversarea unei metode nonchirurgicale de tratament a fibromului uterin și a fost o ocazie prielnică de discuție despre sănătate la feminin și cum o putem păstra în condiții optime. Pentru mine și musca de pe căciula mea, a fost un moment excelent de reevaluarea a motivelor pentru care sărisem peste controlul anual și, dacă tot veni vorba, motivele pentru care multe dintre noi se fac ca uită de programarea la ginecolog. Pentru că nu mai sunt copilă și pentru că am trecut printr-o naștere, rușinea nu este primul meu motiv de chiul. Frica i-a luat locul. Teama unei afecțiuni care să nu poată fi tratată sau care implică un tratament chirurgical de urgență este cea care a câștigat lupta cu logica.
În cazul meu, ipohondru cu vechime, metoda cea mai eficientă de calmare este să calculez cel mai rău scenariu și apoi să găsesc soluții pentru el.
Un control ginecologic poate găsi mărunțișuri, de exemplu o infecție minoră, sau crocobauri. Ceea ce nu toți fricoșii știu este că în decursul unui an nimic “nu crește suficient de repede“ cât să nu poată fi rezolvat. Și când spun “nimic”, mă gândesc la cuvântul cu “C” pe care toată lumea (cu mine în frunte) se ferește să-l pronunțe. Astfel că, în timp ce Dr. Zorela Sgărbură, medic primar OG ne reamintea că trebuie să facem anual un control care să includă recoltare de secreție, Papanicolau și ecografie, eu calculam că, de vreme ce toate au rezolvare, cea mai mare greșeală pe care o pot face este să nu merg la ginecolog și să nu aflu din timp un diagnostic și toate opțiunile de tratament corespunzătoare.
Un alt crocobaur de care mi-era teamă era fibromul uterin. Statisticile arată că fibromul uterin este cea mai frecventă tumoră benignă a tractului genital feminin, care afectează între 20% și 40% dintre femeile aflate la vârsta fertilă. Acest tip de tumoare este, în mod obișnuit, excizată chirurgical și, din păcate, este principalul motiv pentru histerectomie. Vă spun sincer, am un ovar în minus și vreau să țin ce a mai rămas în zonă cu aproape orice preț. Așa că mi-era teamă că vestea unui fibrom se va lăsa cu operație și operația fără uter.
Vestea bună este că, în urmă cu cinci ani, a fost lansat pe piață un nou tratament medicamentos, conservativ, dezvoltat special pentru managementul de lungă durată al fibromului uterin. Acest moment a marcat o nouă etapă în tratamentul acestei afecțiuni, ușurând viețile a milioane de paciente din întreaga lume și ajutându-le pe multe dintre acestea să își prezerve fertilitatea. Mai pe românește, există un medicament care nu implică terapie hormonală și care are capacitatea de a stopa dezvoltarea fibroamelor uterine, amânând cât de mult posibil tratamentul chirurgical.
Conform celor mai recente statistici, până în prezent 625 000 de femei au fost tratate prin această metodă, în 82 de țări, contribuind astfel la o scădere generală a numărului de intervenții chirurgicale. Tratamentul poate fi recomandat pentru administrarea intermitentă, de lungă durată, demonstrând eficiență în controlul rapid al simptomatologiei (sângerare, durere) și reducerea clinic semnificativă a volumului fibromului uterin.
Mai multe informații despre fibromul uterin, cauze, simptome și opțiuni de tratament sunt disponibile pe pagina de facebook Fibromul uterin. Află. Discută. Decide și pe desprefibrom.ro.
PS: am fost la consult, all good, am mai scăpat un an!
Featured photo by Vladislav Muslakov on Unsplash
