Vitamina B este, de fapt, un întreg complex de vitamine reunite sub această denumire din cauza descoperirii treptate a tuturor micronutrienților din acest sistem. Vitaminele de interes uman din acest complex sunt B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3(niacina), vitamina B5 (acid pantotenic), vitamina B6(piridoxina si piridoxamina), vitamina B7(biotina), vitamina B9(acid folic) și vitamina B12(cianocobalamină), cunoscută și ca vitamina vegetarienilor. Toate acestea lucrează împreună pentru buna funcționare a corpului și trebuie asimilate echilibrat. În săptămânile care urmează, ne vom opri atenția asupra fiecărui B în parte și vom începe seria, desigur, cu B1.
Ce este tiamina?
Tiamina este un micronutrient esențial, adică nu poate fi produsă de către organism. În schimb, corpul are nevoie de acest compus al complexului pentru pentru metabolizatea glucidelor, lipidelor și proteinelor. Mai mult de atât, aceasta este necesară în producția de ADN și ARN, în menținerea unei activități cerebrale normale și în producția de mielină, teaca protectoare a nervilor.
Vitamina B1 a fost descoperită la finalul secolului al XIX, izolată în 1926 și produsă apoi în 1936.
Vindecă-ți definitiv relația cu mâncarea! Înscrie-te la cursurile HEAL!
Efectele deficienței de vitamina B1
În general, cele mai comune cauze ale deficitului de vitamina B1 sunt malnutriția, o alimentație bazată predominant pe cereale proceste, bypass-ul gastric, administrarea de diuretice, toxiinfectii alimentare, alcolism, dializa, alăptare sau sarcină. Când nu există complicații, administrarea unor doze potrivite de vitamina B1 este eficientă în tratarea simptomelor. Totuși, atunci când corpul nu mai primește tiamină, se pot instala insuficiențe cardiace, paralizie, parestezie, atrofie musculară, tulburări de vedere sau ataxie.
Beri Beri
Boala Beri Beri este una dintre cele mai vechi afecțiuni despre care se cunoaște că este provocată de carența de tiamina. Aceasta a fost documentată pentru prima oară în secolul al XVII-lea de către medicul olandez Jacobus Bontius, care i-a observat efectele în timpul unei epidemii de dizenterie în Java în 1628. Denumirea a fost dată de locuitorii insulei indoneziene care au observat că cei afectați de boală se poartă ”beri-beri”, adică se împleticesc și rătăcesc așa cum o fac oile. Pe lângă dezorientare, bolnavii de beri beri pot prezenta semne foarte vagi, ca oboseala, pierderi scurte de memorie, amorțeli ale membrelor, dar care, în lipsa unui diagnostic precis pot agava starea generală de sănătate până la deces din cauza insuficienței cardiace. Atunci când este depistată la timp, beri beri se tratează ușor, prin creșterea aportului de vitamina B1. Este evident că această carență este legată de o alimentație necorespunzătoare, specifică zonelor foarte sărace ale lumii, așa cum este Africa și, mai nou, taberelor de refugiați.
Boli neuronale
De-a lungul timpului, oamenii de știință au găsit o legătură evidentă între bolile neuronale care prezintă deficiențe cognitive și un nivel foarte scăzut de tiamină din corp, inclusiv acolo unde s-au instalat demența sau Alzheimer [1].
Această conexiune a fost pusă pe seama metabolizării necorespunzătoare a glucidelor în lipsa vitaminei B1 din organism.
Surse naturale de vitamina B1
Atunci când nu există o afecțiune care necesită tratament injectabil sau administrarea suplimentelor, cea mai bună sursă de tiamină este, desigur, alimentația. Găsiți vitamina B1 în canități suficiente în drojdia de bere, boabe de fasole, semințe, nuci și alune consumate crude pentru că vitamina își diminuează concentrația atunci când este preparată termic.
Referinte:
[1] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4846521/
Photo by Juan Encalada on Unsplash
