Ce am mâncat în Londra?

În urmă cu câteva săptămâni am fost într-un (prea) scurt city break in Londra. Vizitasem orașul în urmă cu vreo 10 ani și mă îndrăgostisem de la primul pas de varianta reală a frânturilor de peisaje ilustrate în cărțile de engleză din gimnaziu. Londra nu m-a dezamăgit deloc: cottage-urile, parcurile, obiectivele turistice arătau întocmai așa cum mi le imaginasem. Dar asta nu a fost tot. Pe atunci, Londra a venit cu suprize dintre cele mai neașteptate: Soho și Camden mi-am rămas în suflet printre cele mai iubite destinații din întreaga lume. Fast-forward până în prezent (sau, mă rog, în urmă cu vreo două săptămâni), Londra a revenit cu la fel de multă dorință să mă impresioneze. Și a reușit iar cu o măieștie de cameleon.

Am aterizat vineri, după prânz, chiar la timp pentru ceai. Doar că, vinerea pe la ora cinci, londonezii nu serveau ceai, ci bere, iar în loc de doi biscuți delicați puteai mânca aproape la orice colț de stradă o porție zdravănă de fish & chips.

Când am revăzut-o, după ani de zile, Londra părea invadată de o armată de yuppies, câtă funză și iarbă, așezați în stradă în cercuri concentrice în jurul mormanelor de genți și  laptopuri cărora păreau pregătiți să le dea foc. Orașul era diferit de cel pe care mi-l aminteam, dar într-un mod cel puțin la fel de sarmant așa că am lăsat energia care vibra pe străzi să mă contamineze și să dicteze planul pentru prima seară. Am descoperit că nu mai recunoșteam nimic din geografia părții de nord, invadată de zgârie-nori atât de înalți încât străzile nu vedeau nicicând lumina soarelui. Și, paradoxal, cât am stat eu în Londra, aproape 4 zile, a existat soare din plin. Au fost constant 21-22 grade C, motiv de panică pentru britanci care considerau aceste temperaturi caniculare, umblau mai mult dezbrăcați pe stradă și lansau avertismente meteorologice menite să protejeze populația. Căldura mare, mon cher.

Sâmbătă dimineața m-a găsit într-un Pret a Manger, locație ce avea să fie laitmotivul dimineților mele în city break. Acest sandwich shop, pe care îl țineam minte că un fast food demn doar de ocolit, a fost prima surpriză din Londra. Am constatat cu plăcere că aici se poate mănânca bine și sănătos, oferta fiind o binecuvântare pentru un vegan pe drumuri dar și pentru omnivorii dornici de o gustare sănătoasă. Dimineața am găsit porridge (nu că ar conta dar era și gluten-free) cu ovăz și quinoa, cu lapte organic sau lapte vegetal (și aici, aveam trei opțiuni – soia, cocos sau migdale, detaliu care sincer, m-a făcut să leșin pe loc). Când am ajuns la casă cu porridge-ul meu vegan, m-am trezit cu o banană free, just because, pe care am primit-o nu pentru că sunt simpatică ci pentru că dimineața oricine putea lua banane free de pe tejghea. Leșinată de fericire cum eram, de la cele 3 opțiuni de lapte vegan, era cât p-aci să îi aplaud gălăgios inițiativa.

 

Dacă se plictisesc de Pret a Manger, londonezii au la dispoziție cel puțin două alte lanțuri de snackuri sănătoase la care pot apela. În Pod, am băut două smoothie-uri gigantice, verzi, făcute pe loc. La Eat nu am mai găsit pretext să intru, bifasem deja toate brioșele de pe toate drumurile (slavă Domnului că am mers 20 km pe zi, altfel puneam 20 de kg pe-o parte) dar vitrina arată apetisant și fresh.

La prânz, am mâncat pe unde am apucat, street food în general, ceea ce a fost fabulos de gustos. Duminica, în Camden, a fost cel mai greu să mă decid asupra mâncării pentru că locul era împânzit cu vânzători ambulanți de bunătături. Găseai orice, de la smoothie bars mobile cu suc de kale presat la rece până la mâncare chinezască, ungurească, arabească și, evident, 10 feluri de fish & chips, înghețată și deserturi nebunești, inclusiv niște gogoși vegane pe care, din motive obiective, nu am apucat să le pozez.

Dacă tot veni vorba, gogoși nebunesc de bune am găsit și în Soho, într-o ceainărie pe care am identificat-o ca fiind tipic englezească iar Silviu a văzut-o drept autentic franțuzească. Oricum, gustările și deserturile au fost incredibile.

La Harrods am fost pentru prima oară. Am traversat fermecată încăperile parfumate și am admirat decorurile aristocratice. Dar am fost cu adevărat impresionată abia când am ajuns în zona dedicată mâncărurilor, un rai al prospețimii și rafinamentului. Pentru o clipă, m-am visat o londoneză autentică, traversând sâmbăta dimineață încăperile aromate în căutarea celor mai gustoase ingrediente pentru un mic dejun. Dar am renunțat la fantezie întocmai ca iepurașul cu tigaia pentru că, sincer, oferta era atât de variată și apetisantă încât nu aș fi știut ce să pregătesc la micul meu dejun imaginar. Plus că… 12 lire kilogramul de roșii, în caz ca vă întrebați.

Pentru ultima cină înaintea plecării spre București am făcut rezervări, mai mult de dragul panoramei decât al mâncării, la restaurantul Fenchurch din Sky Garden, bucuria fricoșilor și a celor cu rău de înălțime pentru că este așezat la etajul 37 al unui zgârie-nori. Independent de motivație, mâncarea nu ne-a dezamăgit. Preparatele s-au ridicat la înălțimea locației, gustoase, echilibrate și ușoare. Am gustat salata de verdețuri și legume, un obicei pe care îl am ori de câte ori pășesc într-un restaurant mai ales, pentru că îmi provoacă o bucurie sinceră să observ, de fiecare dată, ce minunății se pot naște din “banale” legume cu puțină bunăvoință și ceva pricepere. Silviu a mâncat tartarul de ton cu pastă de avocado și a fost super-încântat, părere demnă de luat în seamă având în vedere că este un expert veritabil în tartare. Pentru felul principal eu am ales halibutul, o dată pentru că venea la pachet cu “white polenta” și al doilea pentru că nu există o opțiune exclusiv vegetariană sau vegana în meniu, aspect care m-a dezamăgit puțin, dar a fost compensat overall de experiență plăcută și de apusul promis.

Dacă aveți alte recomandări pentru Londra, le aștept cu drag, le adaug pe wishlist pentru următoarea escapadă. Also, dacă vă pregătiți de o vacanță în Londra, vă recomand să vă alăturați grupului de Facebook “Secret London” pentru recomandări și evenimente deosebite (am aflat cam târziu de acest grup și nu am putut profita de el, dar îl păstrez pentru data viitoare).

Cu drag,

 

SalveazăSalvează

SalveazăSalvează

SalveazăSalvează

SalveazăSalvează

SalveazăSalveazăSalveazăSalvează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *