Author: Oana
Protected: Hopeless
Peripetiile de aur
Vineri dimineata, Joi noapte… cine mai tine minte?
Pufoshenia ma anunta ca nu petrece weekendul cu mine. Imi simt sangele pulsand in tample. Ma pregatesc sa explodez. Dar numar pana la 10. Apoi pana la 100. Apoi imi amintesc ce rau mi-a fost cand explodat ultima oara. Si-mi amintesc de Saturn. Si ca mi-am promis, in numele nervilor mei defecti si a obsesiilor nelimitate, sa imi dau timp pentru a lua o decizie dementa. Asa ca tac. Doamne, cat e de greu. Ma dor maselele de cat de tare le strang. Inspir. Si hotarasc sa fac ce stiu eu mai bine sa fac atunci cand mi se bat piticii in cap. Plecccccccccc!!!!!!
Protected: Kill them with kindness
Pitzi
Vrajitoarea
Cand eram copil, ma jucam in curtea bunicii cu doua fetite din vecini. Imi amintesc ca odata, m-am certat cu una din ele. Cealalta mi-a tinut partea. Brusc, tot jocul s-a redus la a nascoci metode de a ii arata exilatei ca ne putem juca mai bine si mai frumos fara ea. Am tachinat-o toata ziua, iar ea nu s-a lasat mai prejos intrand in rolul de personaj negativ cat ai clipi.
Mare
Al meu
Antonia (si toate cartile siropoase, dar astea nu se pun) imi tot repeta de ceva vreme ca “atunci cand il voi cunoaste, il voi recunoaste”. E deja expirat sa va spun ca eu il recunosc in toti. Ceea ce ma tot intreb insa este de nu am avut niciodata si nu am nici astazi acel simt al proprietatii sufletesti.
Ghimpe
Cand eram adolescente, ne placea sa ne definim drept unul dintre personajele din Totul despre sex (sigur, chiar inainte de aceasta etapa, eram personaje din Sailor Moon sau din Captain Planet). Cine a construit acele personalitati n-a fost om nebun. Toate reuseam sa ne gasim corespondentul principal in functie de personalitate, chiar daca uneori imprumutam trasaturi de la una sau chiar si de la toate celelalte trei prietene.
Incredere
Trebuia sa ne intalnim la gara. L-am sunat din tren. Nu mi-a raspuns.
Din invataturile unui taximetrist
Domnisoara, in viata e ca-n taximetrie: uneori ti se leaga comenzile de nu apuci sa fumezi o tigara si alteori stai toata ziua intr-o intersectie si nu prinzi nimic.
Puppy love
N-am mai scris de 1 milion de ani. In mare parte pentru ca am avut probleme pe toate planurile mai putin in dragoste. Ceea ce m-a facut sa ma concentrez mai mult pe rezolvarea lor decat pe jelitul pe blog. Continue Reading
Ziua de dupa tine
Soare. Desprind cu greu pleoapele. Sunt umflate. De plans. Ma doare capul. De la vin. Era un vin bun. Doar ca l-am baut prost. Incerc sa ridic capul. Of, cunosc senzatia asta: la naiba, e real, n-a fost doar un vis urat.
Mitzi Pitzi in actiune
Pe zi ce trece sunt tot mai mult convinsa ca Mitzi Pitzi este o pisica egoista, care ar face orice sa raman numai a ei. In fiecare dimineata, incepand cu ora 5, in vreme ce ii ascult miorlaiturile si in fiecare seara, in vreme ce ii scot gherutele din pielea celor ce-mi tin companie, ma gandesc la clipul de mai jos:
Kudi-ediorial: Jumatate tu, jumatate ea
N-am inselat niciodata. Exceptand poate, intr-o clipa in care mi-a fost daruit un sarut pe care nu l-am cerut, dar cu care mi-am imbatat toate simturile. Am fost apoi, in contul acelui sarut, bolnava pret de o saptamana. M-am judecat si condamnat singura de amantlac de cea mai joasa speta. Nu pentru ca fusesem sarutata (ce mai inseamna un sarut in zilele noastre?), ci pentru ca imi placuse si ma tulburase. De aceea si de atunci eu cred ca mai dureros decat a insela cu trupul este tradarea cu inima.
Yanni ar putea veni in septembrie la Bucuresti!
Sunt fana inflacarata Yanni. L-am ascultat prima oara in urma cu mai bine de 6 ani, la recomandarea unui prieten drag si frumos. Apoi, l-am recomandat la randul meu unui barbat de care eram indragostita lulea. M-a sarutat intaia oara pe acordurile de la The Storm.
Neconditionat
Pastele mi-a fost intotdeauna moment special. M-am indragostit prima oara, prin liceu, intr-o zi de Paste. Ani mai tarziu mi-am intalnit primul iubit intr-o zi de Paste. Prima mea noapte de iubire s-a desfasurat… de Paste (stiu, sunt o pacatoasa). Fiecare Inviere mi-a adus cate un moment special: iubiri-surpriza, cadouri-surpriza, despartiri-surpriza. Anul acesta… Surpriza!
La Vie en Rose
3 pm
Luni dimineata plec la Paris. Mi-e dor de mor de Paris, dar abia astept sa treaca. N-am dor de duca, ba dimpotriva. N-am chef sa ard chiloti, sa fug de barbatii care m-au parasit, nu vreau sa las nimic in urma. Dar poate tocmai ca asta e special. Acum plec pentru ca asa vreau eu! Pentru ca mi-e dor de un oras care ma umple de amintiri frumoase (dar nu numai).
We are family
In perioada urmatoare Mitzi Pitzi pleaca in tabara la bunici (ea inca nu a aflat, nu cred ca va fi foarte incantata). M-am dus asadar astazi in supermarket ca sa ii cumpar tot ce ar putea avea nevoie in urmatoarele zile. Complet nepremeditat, am purtat colantii cu imprimeu de leopard.
To do list
Macar o data in viata, trebuie sa o fac si p-asta!
Acum ce?
In drumul de la birou spre casa intalnesc in fiecare zi, in dreptul semaforului pe care il prind fara exceptie rosu, un panou publicitar mare, alb si gol pe care cineva a scris cuvantul “Acum“. Ma uit de fiecare data la el. Nu inteleg daca face parte dintr-o campanie sau pur si simplu cineva plin de spor a ales sa scrie cu un spray albastru acest cuvant in locul clasicelor obscenitati. Campanie nu cred sa fie. E singurul panou de acest fel pe care l-am vazut prin oras si sta neschimbat de mai bine de o luna. Deci, deduc, un nebun s-a cocotat pana sus pentru a scrie “Acum“.
2 din 3
Cand luminile se sting
Inca o data si gata!
Dezghet
In ultima vreme mi-e dor de ceva ce nu stiu sa definesc. Mi-e dor, cred, sa apartin cuiva. Nu oricui, nu din nevoie, nu din dorinta de a umple un gol. Nu-i niciun gol, ma simt teribil de bine.