Peripetiile de aur

Vineri dimineata, Joi noapte… cine mai tine minte?

Pufoshenia ma anunta ca nu petrece weekendul cu mine. Imi simt sangele pulsand in tample. Ma pregatesc sa explodez. Dar numar pana la 10. Apoi pana la 100. Apoi imi amintesc ce rau mi-a fost cand explodat ultima oara. Si-mi amintesc de Saturn. Si ca mi-am promis, in numele nervilor mei defecti si a obsesiilor nelimitate, sa imi dau timp pentru a lua o decizie dementa. Asa ca tac. Doamne, cat e de greu. Ma dor maselele de cat de tare le strang. Inspir. Si hotarasc sa fac ce stiu eu mai bine sa fac atunci cand mi se bat piticii in cap. Plecccccccccc!!!!!!

Continue Reading

Al meu

Antonia (si toate cartile siropoase, dar astea nu se pun) imi tot repeta de ceva vreme ca “atunci cand il voi cunoaste, il voi recunoaste”. E deja expirat sa va spun ca eu il recunosc in toti. Ceea ce ma tot intreb insa este de nu am avut niciodata si nu am nici astazi acel simt al proprietatii sufletesti.

Continue Reading

Ghimpe

Cand eram adolescente, ne placea sa ne definim drept unul dintre personajele din Totul despre sex (sigur, chiar inainte de aceasta etapa, eram personaje din Sailor Moon sau din Captain Planet). Cine a construit acele personalitati n-a fost om nebun. Toate reuseam sa ne gasim corespondentul principal in functie de personalitate, chiar daca uneori imprumutam trasaturi de la una sau chiar si de la toate celelalte trei prietene.

Continue Reading

Kudi-ediorial: Jumatate tu, jumatate ea

N-am inselat niciodata. Exceptand poate, intr-o clipa in care mi-a fost daruit un sarut pe care nu l-am cerut, dar cu care mi-am imbatat toate simturile. Am fost apoi, in contul acelui sarut, bolnava pret de o saptamana. M-am judecat si condamnat singura de amantlac de cea mai joasa speta. Nu pentru ca fusesem sarutata (ce mai inseamna un sarut in zilele noastre?), ci pentru ca imi placuse si ma tulburase. De aceea si de atunci eu cred ca mai dureros decat a insela cu trupul este tradarea cu inima.

Continuarea e pe Kudika 🙂

Neconditionat

Pastele mi-a fost intotdeauna moment special. M-am indragostit prima oara, prin liceu, intr-o zi de Paste. Ani mai tarziu mi-am intalnit primul iubit intr-o zi de Paste. Prima mea noapte de iubire s-a desfasurat… de Paste (stiu, sunt o pacatoasa). Fiecare Inviere mi-a adus cate un moment special: iubiri-surpriza, cadouri-surpriza, despartiri-surpriza. Anul acesta… Surpriza!

Continue Reading

La Vie en Rose

Vineri – I’ll always have Paris

3 pm

Luni dimineata plec la Paris. Mi-e dor de mor de Paris, dar abia astept sa treaca. N-am dor de duca, ba dimpotriva. N-am chef sa ard chiloti, sa fug de barbatii care m-au parasit, nu vreau sa las nimic in urma. Dar poate tocmai ca asta e special. Acum plec pentru ca asa vreau eu! Pentru ca mi-e dor de un oras care ma umple de amintiri frumoase (dar nu numai).

Continue Reading

Acum ce?

In drumul de la birou spre casa intalnesc in fiecare zi, in dreptul semaforului pe care il prind fara exceptie rosu, un panou publicitar mare, alb si gol pe care cineva a scris cuvantul “Acum“. Ma uit de fiecare data la el. Nu inteleg daca face parte dintr-o campanie sau pur si simplu cineva plin de spor a ales sa scrie cu un spray albastru acest cuvant in locul clasicelor obscenitati. Campanie nu cred sa fie. E singurul panou de acest fel pe care l-am vazut prin oras si sta neschimbat de mai bine de o luna. Deci, deduc, un nebun s-a cocotat pana sus pentru a scrie “Acum“.

Continue Reading