Cu cateva zile in urma…
Va scriam odata, nu demult, despre Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante. Nu ma asteptam pe atunci sa am nevoie de el prea repede. Ori poate ma asteptam, dar nu voiam sa o recunosc. Mai apoi, m-am lamurit ca trebuie sa urmez reteta. Dar mi-a fost rusine sa recunosc. Mi-era rusine ca sufar. Credeam ca sunt mai grozava daca nu recunosc. Mie sau celor din jur.
Uneori imi planuiesc toata viata in functie de un nimic in care m-am agatat ca datornicul in clanta usii. Ma las prinsa intr-o bula de nervi din pricina unei tampenii si-mi concentrez toata atentia si toata energia pentru a rezolva problema respectiva. Nimic altceva nu mai conteaza. Nu mai pot sa mai muncesc, nu mai pot sa mai gandesc, mananc ca in spitalul de urgenta (vorba vine, de fapt se mananca destul de prost acolo), zac precum o leguma si-mi planuiesc restul vietii pas cu pas numai pentru ca la final de drum imaginat sa pot zice “Ha!”.
Cand am dat bac-ul la romana, m-am rugat la Dumnezeu sa nu-mi pice Bacovia.
Evident, mi-a picat Bacovia. La oral si la scris.
Ca sa fie tacamul complet subiectul de examen era o poezie atipica pentru poetul cu plumbul si cavoul. Ori cel putin asa mi-a parut mie atunci. Bacovia scria atunci despre soare stralucitor si campii verzi. Mi-am scrantit creierul ca sa-i comentez nitel versurile…
Astazi insa, in vreme ce ma indreptam catre o benzinarie spre a-mi reimprospata stocul de inghetata si alune si ciocolata si cola, am inteles ce a simtit Bacovia cand a scris poezia de la bac-ul meu.
Astazi stralucea un soare enervant. Eu, care imi petrecusem toata ziua zacand in pat, cu draperiile trase si creierul gol, m-am simtit lovita in moalele capului de o natura vesela. Soarele a rasarit astazi numai ca sa-mi faca mie in ciuda.
Era caldut, placut. Ca niciodata vanzatoarea nesuferita de la OMV mi-a zambit. Oare chiar asa rau am ajuns?
Oamenii zambeau pe strada de parca s-ar fi facut brusc primavara. Erau iesiti la plimbare pe langa cimitirul din colt de la Doi Cocosi. I-am urat pe toti.
M-am intors in casa, in pestera mea intunecata. M-am bagat in pat cu ciocolata in brate.
Abia astept sa ploua si sa bata viscolul.
Sunt doua in lucruri in aceasta lume care imi plac la nebunie, la o distanta atat de mare de restul incat orice altceva nici nu mai conteaza: primul este sa ma indragostesc, al doilea sa calatoresc. Pe a treia treapta in podium se gasea odata mancarea buna buna, dar dupa ce am luat 20 kilograme de fericire in plus, m-am distantat de aceasta pasiune. Ca sa slabesc, am calatorit compensator. Suplinirea prin dragoste ar fi fost riscanta pentru ca pe mine iubirea ma ingrasa. Fie ca sunt fericita, fie ca sufar, eu mananc. Mult! Nu ma pot abtine. Imi pare ca dragostea si mancarea buna merg mana in mana. Asa ca atunci cand vreau sa slabesc, trebuie sa inlatur orice element nociv din jur :). Continue Reading
V-am povestit odata, dar cred ca nu aici, ci in unul din editoriale, ca am fost indragostita de cel mai grozav om de pe suprafata pamantului. Stiu. Fiecare dintre voi credeti ca aveti alaturi cel mai bun barbat de pe suprafata pamantului. Dar serios acum, cine spune asta despre un fost iubit? Continue Reading
Calculatorul meu face misto de mine. Si viata, dar asta-i o poveste veche in vreme ce treaba cu laptopul dureaza de numai doua zile. Continue Reading
Sunt prietena buna cu majoritatea fostilor mei iubiti. Poate si pentru ca majoritatea “relatiilor” mele s-au redus la putina alergatura de tip soarece-pisica urmata de revelatia “ne-ar sta mai bine ca amici”. Si apoi, marile iubiri au sfarsit fiecare intr-un fel special: unul face parte din categoria exceptiilor carora nu le voi ierta niciodata nimic, iar pe celalalt l-am iubit atat de mult incat mi-a ramas cumva ghemuit in inima, probabil intr-o urechiusa atriala, unde-si vede de treaba lui starnind-mi ocazional o melancolie adorabila. Acesta din urma este de altfel singurul barbat pe care nu pot nega ca l-am iubit nici in cele mai sceptice momente ale vietii. Continue Reading
din cartea “Mananca, roaga-te, iubeste” de Elizabeth Gilbert, ed Humanitas
” Vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul”.
Reteta provine de la o femeie vraci indoneziana. Habar n-am sa meditez (dar invat eu cumva), lectii inimii nu stiu sa-i dau (n-o fi toanta, intelege si singura), dar mi-am turnat apa in pahar, mi-am planificat o mica excursie, am sa dorm maine pana la pranz si am sa trec pe la farmacie in drum spre casa. N-am inima franta, dar e mai bine sa previi decat sa tratezi ;))
Mai jos este pasajul meu preferat din cartea “La raul Piedra am sezut si am plans” de Paulo Coelho. De altfel, probabil ca este fragmentul meu preferat din intreaga lume fiindca mi l-am tot amintit de-a lungul anilor iar si iar si iar. De invatat, nu m-am invatat minte, dar poate daca il citesc de 10000 de ori voi invata sa imi iau gandul, macar din cand in cand, de la drobul de sare.
Sunt ocupata sa-i urasc. Revin mai tarziu cu ganduri curate.
Mi-am inceput dimineata cu o ceasca de cafea (de fapt, era deja a treia pe ziua de azi si nu era ceasca, ci o cana de dimensiunile unei galeti… dar nu suna bine) si cu un post foarte frumos scris de Alice pe Coffechat despre personajele carismatice. Continue Reading
Am citit-o din scoarta in scoarta. Ma simt deja mai desteapta ;))
Bravo Clau & co!!!!
balea lac
Ma gandeam astazi, in vreme ce-mi bombaneam prietenul (oare pot sa numesc astfel un om pe care nu-l consider catusi de putin prieten?!), la toate lucrurile pe care (eu cred) ca le merit atunci cand vine vorba de dragoste. Continue Reading
Am vazut si eu (in sfarsit!!!) “Dragostea dureaza 3 ani”. Si m-a tulburat, si m-a enervat si (se putea altfel?) m-a pus pe ganduri. Pentru ca in ciuda romantismului meu incurabil, sunt complet de acord cu autorul. Mai putin cu cei 3 ani. Fiindca eu inca n-am reusit sa iubesc trei ani de-a randul. Nu acelasi barbat. Si mai putin cu sfarsitul optimist. Fiindca in varianta mea ramane finalul sec. Dar eu am fost intotdeauna de parere ca o poveste buna trebuie sa fie una trista. Continue Reading
Cand aveam vreo cinci anisori… am primit cadou de la Mos Craciun un pachet de carti de joc Pacalici. Nu-mi aduc aminte nimic altceva din acel Craciun sau din acel an. Dar inca simt, dupa atatia ani (21 trecute fix) senzatia pe care o poti avea numai atunci cand primesti un cadou perfect. PERFECT. Si am astazi acelasi sentiment minunat.
Toate urarile pe care le-am primit concureaza cu pachetul de Pacalici. Multumesccccc!
La multi ani, fata draga! Sa fii fericita si mult iubita! Te puuup
Andrea
La multi ani Onisca!!!!!
Ti pupacesc mult de tot.
Cam atat – restul deseara live :*
Cristina Scorpia
Si sa ai tot ce-ti doresti in viata! Te imbratisez
Jiji
Well, la multi ani domnisoara, si iti doresc cam tot ce-ti doresti si tu 🙂
Petrecere frumoasa!!
Si pentru ca stii ca nu ma pot abtine… o poza cu dedicatie :))))
Sau in traducere libera: La Multi Ani 😛 Sa fii iubita, sanatoasa si mereu cu aceeasi imagine 🙂
Iti doresc sa palpezi – la ficat si nu numai- zeci de baieti, insa eu sa raman mereu unicul :).
La Multi Ani, oanatrifu.ro!
si sa ti se implineasca toate visele !
